Cititori în pădurea din oglindă

Încep cu o mărturisire. Atunci cînd, împreună cu Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari și Emanuela Ignățoiu-Sora, am început să plănuim organizarea unui festival de literatură dedicat cititorului și prozei scurte, am avut în minte un pasaj scris de Alberto Manguel într-o carte cu titlul Un cititor în pădurea din oglindă: „Cred că sîntem, în miezul fiinţei noastre, animale cititoare și că arta lecturii, în accepţiunea ei cea mai largă, ne definește ca specie. Venim pe lume avînd ca scop să găsim narativul în tot ce ne-nconjoară: în peisaj, pe cer, pe chipurile celorlalţi şi, bineînţeles, în imaginile și în cuvintele pe care specia noastră le creează. Ne citim propriile vieţi și pe ale celorlalţi, citim societăţile în care trăim și pe cele ce se află dincolo de graniţele noastre, citim imagini și clădiri, citim ceea ce se găsește între copertele unei cărţi“. Dacă ne imaginăm grupul cititorilor ca pe o comunitate, atunci nu putem nega ideea lui Manguel. Narativul, lectura, interpretarea, ficțiunea și punerea în intrigă sînt dimensiuni esențiale ale vieții noastre cotidiene. Am plecat la drum tocmai pentru a căuta acel cititor despre care se spune că e din ce în ce mai greu de găsit sau că a dispărut […]