O zi de primăvară
Textul pe care îl redăm mai jos a fost descoperit într-un dosar albastru lucios, din Arhiva Crăciun, pe care autorul a notat, cu majuscule, „TEXTE ÎN LUCRU“. Sînt opt pagini dactilografiate, prinse cu o agrafă de birou, pe care George intenţiona, probabil, să le introducă într-o carte. Ele sînt numerotate cu creionul, sus, la mijlocul paginii, de la 513 la 520. Textul este inclus în volumul inedit Imagini, litere şi documente de călătorie ce urmează să apară în Seria „Gheorghe Crăciun“, la Editura Cartea Românească. Volumul va fi lansat la Tîrgul Internaţional de Carte Gaudeamus 2016, sîmbătă, 19 noiembrie. Peisajul se compune din culori despre care nu ştiu în ce măsură pictorul le-ar putea transpune în pînzele sale. Arămiul uscat al pădurii de foioase, verdele de o nuanţă imposibil de caracterizat al pîlcurilor de lariţă şi albastrul deschis al cerului stau bine împreună în natură. Dar cum ar putea fi împăcate aceste culori pe suprafaţa unei pînze? Apar întrebări tăcute, străine preocupărilor mele obişnuite, la care ştiu prea bine că nu pot răspunde. Mergem în şir indian de-a lungul potecii ce mărgineşte pădurea. Respirăm cu nesaţ, urcuşul ne oboseşte. Vorbe puţine, ne înţelegem mai mult din privire. Locurile pe unde trecem sînt […]
Legenda foto
Vă mulţumesc, domnule Petre Răileanu. Aşa este, identificarea personajelor a fost inexactă. Iată numele lor, de la stînga la dreapta: Toma Bogdan Ioachim, Mihail Ion Ungureanu (Mişa), Gheorghe Rădulescu, Gheorghe Crăciun şi Mircea Nedelciu.
Mulţumiri se cuvin lui Gheorghe Iova şi lui Mişa Ungureanu pentru precizările lor.
Inainte chiar de a citi textul, tin sa fac o precizare în legatura cu legenda fotografiei.
In afara de Gheorghe Craciun si Mircea Nedelciu, toate celelalte identificari sunt inexacte.
Sunt colegi de an ai celor doi, mi-i amintesc foarte bine, dar mi-e imposibil sa le gasesc numele.
Cu bine,
PR