Proteste îndreptățite

UPDATE (1 februarie): textul de mai jos a fost încredințat tiparului marți, 31 ianuarie, la ora 15.00. În seara aceleași zile, guvernul PSD-ALDE a adoptat cele două ordonanțe. Situația este inacceptabilă pentru democrație. Zarurile nu sînt aruncate, protestele continuă, în noaptea de marți spre miercuri sediul guvernului a fost înconjurat de manifestanți. Deși guvernul PSD dovedește că lucrează în folos propriu, pentru acoperirea și ștergerea hoțiilor și fărădelegilor, există o împotrivire civică și instituțională față de decizia guvernului. Vom urmări și vom comenta, așa cum vă invităm și pe dumneavoastră, stimați cititori, desfășurarea evenimentelor. Deja sînt anunțate noi proteste.

Miercuri, 1 februarie, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a a anunțat va ataca la Curtea Constituţională ordonanţa de modificare a codurilor penale, adoptată de guvern. Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi. Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, după şedinţa CSM, că preşedinta Consiliului, Mariana Ghena, e hotărîtă să sesizeze CCR pentru un conflict între instituţii. Înainte de a participa la şedinţa CSM, şeful statului a declarat că ceea ce a făcut Guvernul este „inadmisibil, inacceptabil, e un scandal, o bătaie de joc“.

_________

La adăpostul ideii de supraaglomerare a penitenciarelor, o situație reală (și nu de azi, de ieri), guvernul PSD-ALDE a încercat să introducă ordonanțe de urgen­ță, care să-i favorizeze pe marii infractori. Scopul principal a fost ca, prin acest șiretlic, să ajungă și președintele PSD, Liviu Dragnea, basma curată, adică să-i fie șterse pedepsele ca și cînd nu ar fi existat. E adevărat că PSD, în fața protestelor de stradă, și-a mai înmuiat tonul, a început să dea înapoi. Premierul Sorin Grindeanu a jucat rolul celui inocent, care nu știe forma finală a ordonanțelor, nu-și dorește amnistie, îi lasă autonomie deplină ministrului Justiției.

A mai existat un precedent, în decembrie 2013, la ceea ce s-a numit marțea neagră, cînd s-a votat pentru o superimunitate a parlamentarilor, dar situația a fost reversibilă și legile de modificare ale Codului Penal și ale amnistiei au fost abandonate. Atunci, în 2013, Crin Antonescu s-a opus legii amnistiei, ceea ce a făcut ca proiectul să fie scos de pe ordinea de zi, deși fusese votat pe articole. Ruptura din USL nu s-a produs atunci, dar a fost prima disfuncționalitate majoră între PNL și PSD.

Și în 2016, ministrul Justiției de la acea vreme, Raluca Prună, a readus în atenție problema supraaglomerării penitenciarelor, vorbind, într-o conferință de presă, despre posibilitatea  grațierii: „Nu exclud nici un fel de plan, nu exclud nici un fel de măsură. Poate fi amnistie, pot fi graţieri, pot fi aşa-numitele recursuri compensatorii în care, dacă se constată că îţi execuţi pedeapsa în condiţii precare, la un număr de zece zile, primeşti o zi liberă, cum a făcut Italia. Aceste lucruri trebuie analizate“. Și intenția Ralucăi Prună a fost abandonată. În chestiunea supraaglomerării penitenciarelor nu s-a făcut nimic. Statul român a fost sancționat de către CEDO în multe cazuri, s-au judecat procese, în care s-a reclamat la CEDO că, în anumite închisori, nu li se asigură deținuților condiții normale, pornind de la spațiu și continuînd cu asigurarea igienei, s-au platit despăgubiri de zeci de mi de euro pentru precaritatea din închisori.

E clar că protestatarii nu sînt împotriva rezolvării situațiilor din penitenciare. Ceea ce vor este ca reducerea unor pedepse pentru amărîții care suprapopulează penitenciarele să nu atragă și eliberarea infractorilor politici. Guvernul va trebui să găsească o soluție pentru a nu risca sanțiuni din partea CEDO. Și aceste soluții ar trebui discutate transparent pentru că, oricum, CEDO lasă un termen de grație pentru rezolvare (Italia a rezolvat problema adoptînd o lege de graţiere, prin care unii deţinuţi au beneficiat de o reducere de pînă la 2.000 de zile de detenţie, dar și măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor din penitenciare şi acordarea unor compensaţii financiare mai mici decît cele care puteau fi obţinute la CEDO).

Dacă vorbim despre transparență, ministrul Justiției, Florin Iordache, pare să fie ultima persoană care să discute realist, aplicat și just pe această temă. El pare cumva depășit, pentru că, pe de o parte, trebuie să țină seama de doleanțele străzii, pe de altă parte, este membru PSD și ministru PSD, și ar avea o obligație față de colegii de partid. Așa că, folosind un limbaj popular, o bălmăjește, face un simulacru de dezbatere și, de fapt, nu rezolvă nimic, nu ajunge la nici o concluzie.

Nu-i mai puțin adevărat că nici opoziția parlamentară (și ce prilej ar fi avut!) nu analizează cum trebuie aceste ordonanțe. De fapt, nu le analizează deloc. În loc să dea fuga la mitinguri, ne-am fi așteptat ca atît PNL, cît și USR să organizeze conferințe de presă în care să disece proiectele guvernamentale de ordonan­țe, să spună ce hibe au, ce chestiuni sînt dubioase sau revoltătoare. Doamna Raluca Prună, fost ministru al Justiției, se fotografiază la mitinguri. Dacă tot s-a pronunțat public, vara trecută, în chestiunea penitenciarelor, de ce nu contribuie la detensionarea situației printr-un punct de vedere care să discute, juridic, aceste ordonanțe?

Pînă la ora scrierii acestor rînduri, marți, 31 ianuarie, n-am văzut nici o analiză serioasă, din partea opoziției parlamentare privind aceste ordonanțe. Sînt tot lozinci, tot Jos Dragnea!. Ar fi fost normal să existe puncte juridic articulate din partea PNL și USR. Așa că protestele rămîn ale străzii, ale cetățenilor. Iar PSD rămîne un partid neconvingător în această chestiune. Atîta s-a lăudat Liviu Dragnea cu programul de guvernare, atîta a spus că românilor le va fi mai bine și, cînd colo, chiar în primele zile de guvernare, vine cu această șmecherie, cu această încercare de a umbla la pedepsele infractorilor politici. Nu mai vorbim despre prevederea că abuzul în serviciu nu mai poate fi pedepsit decît în cazul unor infracțiuni mai mari de 200.000 de lei.

Părerea noastră este că nemulțumirea populației este reală. S-a avansat ideea că pentru ieșirea populației în stradă s-a lucrat intens din partea unor forțe oculte, a unor instituții de forță, și s-a numit SRI. Numai că SRI, după trecerea în rezervă a generalului Florian Coldea, suflă și-n iaurt, are suficiente probleme de credibilitate, așa că nu-și dorește încă un scandal. Axa Sebastian Ghiță-Florian Coldea a arătat și o față înnegurată a SRI, o față care ieșea din cadrele democrației, cu un SRI băgat în tot și-n toate. Sigur, Sebatian Ghiță rămîne fugarul, iar Florian Coldea, un pensionar de lux.

Ieșirea în stradă a populației este îndreptățită. Situația acestor ordonanțe nu s-a clarificat. Ministrul Justiției, Florin Iordache, nu știe (sau nu vrea) să rezolve situația. De la guvern, de la nivelul premierului Grindeanu, se ridică din umeri, se spune că pot fi mai multe variante: și ordonanțe, și asumarea răspunderii, și proiecte de legi discutate în Parlament. Altfel spus: guvernul o scaldă. Cel mai firesc este să se închidă discuția în privința Ordonanțelor și să se deschidă o alta, despre drepturile deținuților și condițiile de detenție. CEDO nu începe de mîine sancțiunile, Italia a avut un termen de mai bine de un an pentru a găsi rezolvări. Le-a găsit, astăzi CEDO invocă exemplul italian, ca soluție rezonabilă și temeinică. Problema din penitenciare nu poate fi rezolvată cu două ordonanțe dubioase, ci cu un pachet de măsuri. Pînă atunci, toate semnele de întrebare legate de PSD rămîn în picioare. Și în stradă!