Duminică seară, pe 5 februarie, am avut în fine imaginea completă a străzii protestatare. Au stat alături, pe ecranul televizorului, cele două manifestații: cea a mitingului uriaș din Piața Victoriei, estimat de redactorii din studiouri la 250-300.000 de oameni, și cea din fața Palatului Cotroceni, îndreptată împotriva președintelui Iohannis, care a adunat cam 1.500 de participanți. Ceea ce s-a văzut mai bine acum, datorită simplei comparații, devenite astfel posibilă prin alăturarea imaginilor, a fost un lucru uimitor: tinerețea participanților la marele miting anti-guvern versus vîrsta matură (sau de-a dreptul bătrînă, pe alocuri) a celor din fața Cotrocenilor, pensionari aduși de spate, apărați de frig cu broboade de lînă și căciuli groase. Tinerii se mișcau leger, însoțiți, foarte mulți dintre ei, de copiii aduși înadins la adunare (pentru educația civică); săreau și cîntau, într-un cuvînt, exprimau imaginea plină de vitalitate a viitorului.
Am înțeles în această seară că sub ochii noștri s-a petrecut, în aceste zile, un eveniment pe care l-am putea socoti istoric: o schimbare de generație. A intrat pe scena deschisă a societății noastre mult așteptata generație tînără, căreia i-au trebuit, iată, cei peste 25 de ani de la Revoluție ca să crească și să se maturizeze politic. Din vehemența și îndîrjirea cu care contestă hoția și mînăria făcute de Dragnea și PSD la Guvern, am înțeles că acest public nou nu mai e dispus să se lase adormit cu promisiuni goale și cu gogoși mincinoase despre bunăstarea pe care PSD a promis-o în campania electorală și cu care a păcălit, încă o dată (poate că ultima dată) un număr destul de mare de alegători (mai vîrstnici?), care i-au dat votul, ca și în alte dăți, aducîndu-l la putere. Tinerii aceștia ajunși acum la maturitate arată altă înțelegere a lumii, au alte așteptări de la viață și democrație, vor o altfel de țară („ca afară“).
Pe scurt, ei sînt mult mai greu de înșelat și nu mai vor să-și vîndă libertatea conștiinței pe o bucată de pîine, fie ea și mai albă, promisă de domnul Liviu Dragnea în „programul său de dezvoltare“. Protestatarii din Piaţa Victoriei au sesizat numaidecît hoția pusă la cale de guvern, cu ordonanța de urgență, și cer acum în piață nu numai retragerea ei, dar și plecarea guvernului de la putere; iar tot mai multe voci reclamă ieșirea PSD de la guvernare, prin alegeri anticipate (chiar dacă mecanismul acestei cereri nu va fi deloc simplu de pus în acțiune). Ivirea acestei generații noi amintește în mod tulburător de parabola biblică a exodului evreilor, plimbați zeci de ani de Moise prin deșert, după eliberarea din sclavia lui Faraon, tocmai pentru ca generația veche, stăpînită de amintirea vinovată a fostei condiții de sclavi, să dispară, înlocuită de noua generație tînără, de oameni născuți liberi. Asistăm, astfel, la un moment istoric: cu ocazia acestui protest, stîrnit de hoția și mișelia unui partid cu apucături comunistoide, s-a putut vădi ajungerea la maturitate a noii generații de tineri, care cere în mod firesc dreptul de a-și decide soarta în chip liber și responsabil, desfăcută de obiceiurile servile ale părinților și bunicilor lor, pe care PSD i-a cumpărat atîția ani la rînd cu mici pomeni și cu promisiuni de „bunăstare“, de tipul (ni-l amintim pe Ceaușescu, în balcon): „Mai luați 100 de lei de aici și fiți fericiți, dar mai ales liniștiți“. Vom vedea, în continuare, dacă această percepție optimistă asupra tinerilor din piață se va adeveri. Îndîrjirea lor în afirmarea adevărului și a condiției morale e singura în stare, în prezent, în fața greoiului mecanism constituțional, să rupă capul balaurului pesedist.
Nimeni, nici o putere politică, nu rezistă în fața unei piețe (și a unei țări) umplute în fiecare seară cu zeci și sute de mii de manifestanți; decît dacă își propune să-i calce cu tancurile (ca în piața Tienanmen, din Beijing). Din fericire, sîntem în Europa și facem parte din Uniunea Europeană… Avem o șansă adevărată să ajungem la alegeri anticipate; e suficient ca piața să nu cedeze în cererile ei. Sigur că problema se duce apoi mai departe: ce rezultate vor da aceste alegeri, în condițiile în care alternativa politicii noastre pe partea dreaptă e așa cum o cunoaștem, cu un partid liberal (singurul care contează aici) care a luat 20% la ultimele alegeri? E posibil (varianta „rea“) ca o schimbare majoră să poată avea loc abia peste alți patru ani, la viitoarele alegeri legiuite, timp în care dreapta noastră ar trebui să crească, precum voinicul din poveste, cît n-a reușit să sporească în ultimii 20 de ani. Iar în tot acest răstimp, poporul, astăzi răsculat, va trebui să se împace cu guvernarea PSD, care ne-a arătat chiar din prima lună la ce am putea să ne așteptăm din partea ei. Va urma o perioadă frămîntată din punct de vedere politic, din care nu se știe bine cum vor ieși economia, finanțele și relațiile externe ale țării. Și mai rămîne ca acești tineri viguroși, pe care tocmai i-am descoperit ivindu-se la lumină și care astăzi strigă pentru țară, să nu pornească treptat, rînduri-rînduri, sătui de așteptări și eșecuri interne, spre noi orizonturi, mai sigure și mai atrăgătoare. Acesta va fi marele pariu al dezvoltării noastre viitoare: calitatea tineretului rămas acasă. Dacă unei speranțe i se taie repede aripile, ea se prăbușește. De aceea n-ar trebui să tot așteptăm schimbările benefice. Cum rezolvăm această criză acum, repede și bine (și nu peste patru ani)? Aceasta-i întrebarea. Piața va fi acolo în fiecare seară; e însă rîndul politicienilor să-și facă treaba. Să-i vedem ce și cît știu și pot să facă.