Protestele masive din România reprezintă reacția față de tupeul puterii și neputința opoziției parlamentare. Dar și o adiere proaspătă a spiritului civic în vremurile de intensificare a autoritarismelor.
Miercuri, 1 februarie, în Piața Victoriei din fața sediului Guvernului din București au ieșit cu mult peste 100.000 de protestatari, iar în alte cîteva zeci de orașe și orășele s-au adunat mii de oameni indignați. În total, cel puțin un sfert de milion de oameni – au fost cele mai mari demonstrații de la căderea comunismului în România. I-au enervat deciziile luate în toiul nopții de către cabinetul premierului Sorin Grindeanu, format cu abia cîteva săptămîni în urmă.
Marți, 31 ianuarie, noaptea tîrziu, Guvernul a aprobat proiectul legii amnistiei și a adoptat ordonanța de urgență (decretul cu putere de lege) care modifică Codul Penal și Codul de Procedură Penală, trecînd aceste puncte în ultimul moment pe ordinea de zi a cabinetului. Ambele ordonanțe (decrete) au fost publicate în Monitorul Oficial repejor după miezul nopții. Toate aceste documente conțin prevederi care, în practică, îmblînzesc răspunderea penală a persoanelor care exercită funcții publice pentru abuzul de putere și neglijența în exercitarea acesteia. Indirect, pot, de asemenea, să îngreuneze urmărirea penală a infracțiunilor de corupție.
De ce a luat guvernul român o decizie atît de controversată?
În luna decembrie, Partidul Social Democrat (PSD), cu rădăcini postcomuniste, a cîștigat alegerile parlamentare. Nimic nou, le-a mai cîștigat deja de cîteva ori după căderea dictaturii lui Ceaușescu și, asemenea partidului SLD din Polonia, are anumite merite în integrarea țării sale în Occident. Însă, de data aceasta, a cîștigat alegerile cu un scor deosebit de mare, grație unei campanii electorale populiste și foarte eficace, în care a promis, printre altele, mărirea salariului minim, a pensiilor și a salariilor din sfera bugetară, cît și scăderea impozitului TVA. Deși nu a obținut o majoritate absolută, pentru a prelua puterea a fost îndeajuns formarea coaliției cu foarte cooperantul și micul ALDE. Liderul acestuia a primit cu recunoștință demnitatea de președinte al Senatului. PSD s-a simțit pe cai mari și a considerat că poate face orice.
Social-democrații poartă în cîrcă imaginea unui grup amestecat profund în scandaluri de corupție, escrocherii, abuz de putere și stil arogant. Iar acestea sînt circumstanțe supărătoare în România de azi. De cînd țara se află sub monitorizarea atentă a Uniunii Europene, instituțiile care au fost înființate pentru a lupta cu corupția politică acționează din ce în ce mai eficace. Este îndeajuns să amintim că pînă și legendarul premier PSD în anii 2000-2004, Adrian Năstase, avînd, de altfel, merite în domeniul reformelor economice, a petrecut cîțiva ani în închisoare pentru acțiunile din trecut, care, fără îndoială, contraveneau legii.
Probleme are, de asemenea, și actualul lider al partidului, Liviu Dragnea. Cel care este, la ora actuală, cel mai puternic om din România, controlînd cu mînă de fier coaliția parlamentară și Guvernul, este doar președinte al Camerei Deputaților, nu a devenit nici măcar președintele Senatului, deși această funcție este, în România, mai importantă din punct de vedere constituțional. Pentru funcția de premier l-a desemnat pe Grindeanu – un lider tînăr și puțin cunoscut al partidului său, din regiunea Timișoara. El însuși conduce de pe scaunul din spate, deoarece nu poate fi prim-ministru.
Îl împiedică sentința definitivă cu suspendare pentru abuzurile pe care le-a comis în calitate de președinte al Consiliului Județean Teleorman. Față de el se află pe rol un alt proces în care este acuzat că a angajat în mod fictiv niște funcționare în Consiliul Județean pe care îl conducea – în realitate femeile lucrau pentru partidul lui. Aceste două obstacole în calea preluării funcției de premier dispar în cazul în care intră în vigoare proiectul legii amnistiei și modificarea guvernamentală a Codului Penal.
O parte a opiniei publice a înțeles, așadar, decizia Guvernului ca pe o încercare ad-hoc de soluționare a problemelor pe care liderul social-democraților și colegii lui le au cu legea. Presa dă multe exemple de persoane care vor beneficia de acest lucru, evitînd răspunderea penală. A atras atenția și modul de adoptare a documentelor în toiul nopții, cît și noul stil de acționare al Guvernului, care amintește puțin de atmosfera de fervoare revoluționară. În această situație, a fost la fel de extraordinară și reacția din partea societății.
Cine sînt cei care protestează?
În România, ca în multe alte țări din Europa, crește în ultimul timp revolta împotriva clasei politice rupte de societate. La fel ca peste tot, și în România a intrat în acțiune internetul. Oamenii care organizează protestele se îndeamnă unii pe alții pe rețelele de socializare și este greu de găsit un lider anume, cu atît mai mult un conducător.
Ei sînt cei care, cu ajutorul – via internet – al compatrioților care au plecat în Occident și care au votat masiv la alegerile din România, au dus la senzaționala alegere de acum doi ani a președintelui Klaus Werner Iohannis, a etnicului german din Transilvania și a patriotului român, care dorește să restabilească în țara sa bunul-simț. Ei sînt cei care, ieșind în stradă, l-au ajutat, cu peste un an în urmă, pe președinte să demită guvernul corupt al PSD și să formeze guvernul tehnocrat sub conducerea fostului comisar european al României, Dacian Cioloș.
Președintele a contat pe faptul că Partidul Național Liberal de dreapta, apropiat de el, va folosi anul rămas pînă la alegerile parlamentare pentru a formula o ofertă convingătoare pentru alegători. Iohannis a fost, însă, destul de dezamăgit – liberalii s-au ocupat de ei înșiși, iar conducerea partidului s-a destrămat: co-președinta Alina Gorghiu a plecat în concediu de maternitate, co-președintele Vasile Blaga și-a dat demisia după ce i s-au adus la cunoștință acuzațiile de corupție, iar Cioloș și-a pierdut complet interesul pentru politică și nu a dorit să le preia moștenirea. În același timp, social-democrații au cîștigat indiscutabil campania electorală, iar mai tîrziu alegerile.
Urmare a degringoladei liberalilor, ideea de reînnoire a politicii românești poate fi acum preluată de Uniunea Salvați România (USR), partidul care a cîștigat, în alegerile din decembrie, locul al treilea, după social-democrați și liberali. În ciuda denumirii sale dramatice, nu este vorba despre o grupare antisistem. Uniunea este foarte proeuropeană, în politica externă dorește să susțină Ucraina și Moldova, iar pe plan intern, să realizeze reforme de modernizare a țării într-un mod mai eficient decît actualele elite politice. Șeful Uniunii, Nicușor Dan, a obținut, în alegerile din 2016, chiar 25% din voturile exprimate în alegerile locale pentru funcția de primar al Bucureștiului.
Pînă acum, liderii USR nu apar în fruntea protestatarilor bucureșteni, deși trebuie să recunoaștem că și-au subliniat solidaritatea cu aceștia pe 1 februarie – deputații lor au ocupat, în seara acelei zile, tribuna Camerei Deputaților, ținînd în mînă foi de hîrtie cu sloganul „RUȘINE!“, referitor la decizia Guvernului.
S-ar putea părea că protestatarii au rămas singuri. Nimeni nu le-a ținut vreun discurs, nu a regizat evenimentele. Au sărit singuri, în mod spontan, scandînd: „Cine nu sare, nu vrea schimbare!“. Sînt pașnici. În seara zilei de 1 februarie, au avut loc, la orele tîrzii ale nopții, ciocniri ale huliganilor agresivi cu poliția. Aceștia nu erau, însă, participanți la demonstrație, ci suporteri ai cluburilor bucurește de fotbal Dinamo și Rapid, care au ajuns cînd „s-a dat stingerea“, atunci cînd toți ceilalți prezenți în piață plecau pe la casele lor. A doua zi, adevărații protestatari le-au adus flori polițiștilor, mulțumindu-le pentru ajutorul acordat în desfășurarea pașnică a evenimentelor ce avuseseră loc în seara precedentă.
Dacă ar fi, însă, să-l căutăm pe adevăratul lider al acestor proteste, acesta este, într‑un anumit sens, președintele Iohannis. De la început, poziţia lui față de guvernul PSD și în primul rînd față de conducătorul acestui partid a fost foarte critică. Nu și-a ascuns niciodată temerile sale cu privire la destinul țării sub conducerea oamenilor a căror necinste a fost demonstrată în instanță. După adoptarea modificărilor din domeniul dreptului penal, el a numit acea zi ca fiind o „zi de doliu pentru statul de drept“.
O parte a societății românești nu își va retrage, cu siguranță, susținerea pentru social-democrați. În ultimul sfert de veac, acest partid postcomunist a creat în România un model de politică ce corespunde celor care încă nu au scăpat de nostalgiile legate de vechiul sistem. Acest partid nu s-a dezbărat niciodată de populism și aroganță, dar în ultimul deceniu le-a realizat în versiunea soft.
Social-democrații au un lider foarte ambițios. Liviu Dragnea gîndește în perspectivă. Pe 20 ianuarie a publicat pe Facebook fotografia sa împreună cu Donald Trump, explicînd că, în urmă cu cîteva zile, a participat la o cină într-un cerc restrîns cu președintele ales. I-ar fi spus lui Trump că speră în ridicarea parteneriatului româno-american la un nivel și mai ridicat, lucru care ar fi fost bine primit de către președintele ales. Pînă în ziua de azi, continuă speculațiile legate de cîte mii de dolari a plătit politicianul român pentru a participa la acea cină, pentru că este cunoscut faptul că, la cîteva asemenea recepții cu Trump, în zilele de dinainte de investitură, invitațiile au fost pur și simplu vîndute.
Și tocmai aici se poate vedea disputa fundamentală care macină azi România. Dragnea, asemenea lui Trump, este convins că banii fac politica. În schimb, românii care au ieșit săptămîna trecută în stradă, prin însăși prezența lor, păreau a striga că politica o fac, totuși, oamenii. Și nici măcar întotdeauna pentru bani.
_________________
Bogumił Luft este ziarist independent, iar între anii 1993-1999 a fost ambasador al Republicii Polone în România. Este autorul cărții Românii în goana după happy-end, Editura Polirom, 2015.
Articolul a fost publicat în săptămînalul polonez Polityka nr. 6 (3097) din 8.02-14.02.2017
Traducere de Ana LUFT