Dezbateri de idei

Nimic nu mă revoltă şi nu mă umileşte mai mult în viaţă decît felul în care dezbaterile de idei nu interesează în fond pe nimeni (sînt privite chiar cu acea joasă ironie rezervată acţiunilor nelucrative, deci fără rost), pînă în clipa în care se stîrneşte o polemică de natură să cre­eze tabere. Din acel moment, cînd confruntarea dintre taberele, reduse întotdeauna, în cele din urmă, la două, poate fi personalizată şi se poa­te paria pe un preopinent sau pe altul, se pot naşte pasiuni, uri, isterii, deci subiectul poate să intereseze, să fie comentat de persoane cărora puţin le pasă despre ce este vorba, dar pe care le interesează cine cu cine se confruntă, cine pe cine umileşte, cine maculează pe cine. Cînd, din timp în timp, pe ecranele televiziunilor comerciale, niciodată inocente, sau în revistele de scandal, se porneşte ca o maree neagră cîte un val de insulte la adresa unor intelectuali acuzaţi de elitism, lumea reproduce injuriile mai mult sau mai puţin revoltată, dar nu fără subtila plăcere de a le repeta astfel şi nu şi fără şi mai subtila bănuială că aceste valuri imun­de nu se produc de la sine şi nu se pornesc la întîmplare, ceea […]