Povestea unei lupte
(fragment)
- 19-05-2017
- Nr. 872
-
Sorana GURIAN
- AVANPREMIERĂ EDITORIALĂ
- 0 Comentarii
Prietenii veneau în fiecare zi, Marthe, Paule, Yvonne și fiica ei, Anne Rives, prietenul meu Yves, dragul meu Emil Cioran, Dominique, Monique cea brunetă… Chiar în ziua operației, primisem o telegramă de la M. „Ține-te tare, sosesc…“ Anunțat de el, André Malraux mi-a scris, în trei rînduri, ceea ce un altul ar fi întins pe trei pagini: că e alături de mine, că-și dorește să-mi fie de ajutor. Gabriel Marcel mi-a trimis cărți, iar editorul meu, René Juillard, trandafiri și o grămadă de bani. Cecily mi-a adus struguri și o mică veioză – ca să pot citi noaptea –, iar R. dulciuri, altele în fiecare zi. Raymonde îl sunase; stătuse ore-n șir pe culoar în fața separeului meu, frizînd ridicolul, cu un buchet enorm în mînă. Refuzam, cu încăpățînare, să-l primesc. Cînd a intrat, emoționat și bîlbîindu-se, n-am putut decît să rîd de el. Odioasă, eram odioasă. Totuși, prezențele umane au avut efect. Numeroase, calde, eficiente, ridicau diguri împotriva obsesiilor care mă bîntuiau. Sartre spune undeva: „Iadul sînt ceilalți“. Pentru mine, ceilalți sînt Paradisul. Expoziție de flori și de fructe la mine-n separeu. Împărțeam totul cu salonul comun. 15 paturi. Tot atîtea drame tăcute. Îmi amintesc mai ales de o […]