Cu mai bine de patru decenii în urmă, la Sala Dalles, avea loc o grandioasă retrospectivă a maestrului Corneliu Baba. Parterul sălii adăpostea pe suprafețele generoaselor simeze multe dintre bijuteriile fructuoșilor ani de creație artistică. Erau lucrări de referință pentru artist, dar și pentru arta românească contemporană. Etajul sălii, împreună cu cele două scări, devenea la acea manifestare depozitarul unui număr impresionant de creații în domeniul graficii alb-negru și color. Era vorba despre un veritabil jurnal în care imaginea conturată de un maestru era însoțită de adnotația unui spirit sagace, în care spontaneitatea se îmbina cu observația atentă și cu o solidă cultură. La toate acestea se adăuga sprinteneala frazei, cu acel scris minunat ce facea parte din întregul lucrării.
Format ca intelectual și pictor în „dulcele tîrg al Ieșilor“, la „Academia liberă“ a meșterului Nicolae Tonitza, amplasată deopotrivă cu prăvălia de „coloniale și delicatese“ și alături de faimoasa bodegă a lui Samoil, de pe strada Lăpușneanu, care era dotată cu acea capacitate magnetică de a capta intelighenția locului, Baba a reușit în caietele sale să țină un jurnal al locului, cu o spontaneitate și umor remarcabile, devenind un povestitor prin imagini.
La actuala ediție Art Safari, extinsă pe o perioadă de cinci săptămîni, se produc rotiri de expoziții, totul fiind realizabil prin efectul „caleidoscopic“ al tîrgului, cantonat în Galeria Kretzulescu din Calea Victoriei. Într-una din sălile celui de-al treilea etaj, într-un spațiu relativ mic, de circa 30 de metri pătrați, se derulează un rezumat al bogăției de desene, o moștenire artistică lăsată de maestrul Baba. Lucrările au fost selectate de doamna Maria Muscalu Albani.
Pe pereții sălii se desfășoară o istorie a creației începînd cu perioada de debut, continuînd cu cea din studenţie, ce imortalizează o serie de profesori: rectorul Simionescu, profesorii Fotescu, N. Popa, Clavel, în mici schițe. Este impresionantă galeria marilor personaje din lumea artelor vizuale, în frunte cu Theodor Pallady (1951), mai ales că personajul era dificil și nu-i plăcea să fie surprins în blocnotesurile colegilor de breaslă, deși era el însuși un desenator pasionat. Între marile figuri intrate definitiv în istoria artei plastice românești, îi descoperim pe pictorii Alexandru Ciucurencu, Pavel Codiță, M.H. Maxy, Marius Bunescu, Florica Cordescu, Ileana Bratu, Iosif Cova, Catul Bogdan, Alexandru Moscu, Constantin Piliuță, Ștefan Szöny, Cik Damadian, Vasile Kazar – sau pe elevul lui preferat, Henry Mavrodin –, alături de sculptorii Cornel Medrea, Ion Jalea, Boris Caragea, Lazăr Dubinovschi, care, în 1967, îi va face un bust maestrului Baba. Îi mai adăugăm pe colecționarul K.H. Zambaccian și pe criticii Eugen Schileru și Dan Hăulică. Cu Ion Frunzetti a avut chiar un duel epigramistic, extrem de agil, care dovedește și sprinteneala versului. A fost o replică la o emisiune TV, de prin anii `60, intitulată Trei portrete pe săptămînă:
„Critica-mi făcu figura
Dovedindu-mi că cu gura
În portret mă are-n mînă
Face trei pe săptămînă.
Pe cînd eu tot cu paleta
Fără să găsesc rețeta
De-abia rezolvai o pată
La trei săptămîni o dată“.
A răspuns și criticul, nu s-a lăsat nici pictorul… și
tot așa.. Seria intelectualilor imortalizați prin linie și culoare a continuat: dirijorul Antonin Ciolan, profesorul
G. Călinescu și încă mulți alții, uitați prin dosare.
Dacă am pomenit de dosare, să spunem că „dosarul“ era cuvîntul de ordine în clădirea de pe Calea Victoriei, care a fost, pînă în 1989, un sediu al Securității, şi care acum devine un nesperat loc de expunere artistică. În 1948, la Iași, Corneliu Baba s-a întîlnit cu Securitatea și a fost arestat, pentru simplul motiv că primise vizita unei colege a soției, colegă ce era urmărită, împreună cu soțul ei, fost procuror. Întîlnirea s-a lăsat cu două luni carcerale la închisoarea de pe dealul Galatei, la dosarul deschis de Securitate aflîndu-se și o fotografie cu Corneliu Baba, tuns și cu număr pe piept. Atitudinea potrivnică noului regim se remarcă și în lucrările Imortalizarea muncii, Nu vrem ajutor american sau Clavel, făcîndu-și autocritica cu lacrimi în ochi.
Marginalizarea unei valori naționale s-a produs și în cazul lui Corneliu Baba. Talentul său de mare calibru a fost utilizat, la un moment dat, în decorarea acelei lucrări realist-socialiste, semnată de Mihail Sadoveanu – Mitrea Cocor –, care a avut rolul de a dezgheța apele pentru Baba. Nu era rău dacă se expuneau și vreo două desene din volum.
Grafica, grupată tematic în Expo-Baba, se înscrie, împreună cu expoziția dedicată lui Luchian, pe care am prezentat-o în numărul trecut al revistei Observator cultural, în puncte de interes ale ediției a IV-a a Art Safari.