PSD-SRI-SRL

Criza politică din ultimele săptămîni, ițită din nimic – și știm bine de multă vreme, Ex nihilo, nihil! –, pare să se încheie. După gîlcevi de tot felul și lovituri sub centură aplicate propriilor colegi de colhoz politic, PSD – reprezentantul ciumei roșii și al bolșevismului – a reuşit cu opinteli și îmbîrligate aranjamente de culise marea performanţă de a-și da jos propriul prim‑ministru. Aferim. Mare realizare, Mare! Deja mult mediatizatul peste poate Sorin Grindeanu, ajuns peste noapte din bașkan local în Banat prim-ministru, a fost demis. O creație de partid, un cinovnic standard, amestec de Homais și Cicikov, desemnat să pună în aplicare un program de guvernare al PSD+ALDE gonflat peste poate. Nici un negustor cu scaun la cap nu-și face proiecte pe ceva doar cu ipotetice tînjeli și fără gologani care să zornăie în teșcherea. Dar la noi merge? Merge.

Coaliția bicefală, aflată în trînte de tot felul cu DNA și legile justiției care au produs atîta bucluc, l-a adus pe Grindeanu la București ca mare diriguitor. Și care a devenit, la fel de repede, omul care trebuie scos din schemă. Evaluare, neevaluare, ceva nu era, cică, în ordine. Nimeni nu știe exact de ce s-a produs acest derapaj politic. Și PSD, urmașul direct al fostului FSN, care coagula în anii ’90 toată mîndrețea activului de partid securisto-activist (se mai ține minte de ce și‑au dat demisia Doina Cornea și Ana Blandiana cînd FSN-ul atotbiruitor se transforma în partid politic?), i-a retras vajnicului bănățean sprijinul politic. Ar fi urmat o logică demisie, care n-a venit. Și a ieșit o dandana mare, gata, gata să schimbe și majoritatea parlamentară.

Opoziția, specializată în a nu face nimic, a jubilat retoric cîteva zile. PNL s-a procopsit cu un nou lider – Ludovic Orban, abia scăpat de o condamnare, pe un dosar neconcludent, care oricum era suspect. Merge? De ce să nu meargă, la noi puterea nu este exercitată de Parlament, Guvern sau de judecători. La noi, în siajul luptei anticorupție, DNA face agenda politică. Dar nu despre asta vrem iar să le vorbim cititorilor noștri. Ci ca să marcăm un moment de luciditate. Care, sîntem siguri, nu va dura. Între timp, președintele a marcat puncte tari pe agenda politică externă atît în Statele Unite, cît și în Europa, ceea ce i-a dat șansa să nu se lase angrenat în mișmașurile dîmbovițene și să solicite, logic și firesc, rezolvarea chestiunii interne din cadrul PSD. Ceea ce s‑a și întîmplat. După votul din Parlamentul României, care a consfințit că, totuși, oricîte manevre au încercat fugarii din partidul lui Ion Iliescu – în cap cu foștii prim-miniştri Victor Ponta și Sorin Grindeanu, care s-au acoperit nu doar de ridicol –, nu s-a reușit schimbarea majorității parlamentare. Aici sîntem. PNL și USR nu au avut propuneri de premier, partidul lui Traian Băsescu venind cu propunerea unui Siegfried Mureșan de care nu se știe de unde a apărut, dar care e deputat al României în Parlamentul European. Hoch! În acest context, președintele României, Klaus Iohannis, care a tot menționat că vrea o rezolvare rapidă a situației, l-a desemnat ca prim-ministru al României pe un anume Mihai Tudose. Care Mihai Tudose? O să-l tot vedem în lunile ce urmează. Fără să fie o figură charismatică a partidului, fără să se remarce în vreun mod anume, deputatul  PSD de Brăila a ajuns de 5 (cinci) ori în Parlamentul României, este la al V-lea mandat. Deja știm: Mihai Tudose a fost și este parlamentar fără să fi făcut ceva ca să rămînă în memoria posterității, chiar și prin simple vorbe/idei/proiecte de lege, printr-un discurs memorabil sau simple îndemnuri. De genul acelui de neuitat „Să ne punem la lucru“ al lui Nicolae Iorga, din 1915, în Parla­mentul refugiat la Iași, în vremuri de restriște pentru România. Cu cinci mandate, noul premier va avea o pensie babană.

Mai țineți minte tăiatul cozii unei pisici ca să nu stea prea mult ușa deschisă și să se piardă căldură? Fondul Suveran de Investiții cam în zona asta vrea să adune bani. Deocamdată, doar vorbărie. Dar dacă e să luăm lucrurile așa cum sînt și să nu pomenim de relațiile speciale ale lui Tudose cu SRI, vom vedea că acesta a acceptat o funcție pe care alți cîțiva lideri ai PSD-ului au refuzat-o. Dacă propunerea președintelui Iohannis, bună, rea, va trece și de votul Parlamentului, vom avea cît de curînd un nou guvern. Cam cu aceleași figuri deja uzate din spațiul politic românesc, dar unde-i lege nu-i tocmeală. Ce va urma după acest incident nefericit și nedorit, taman acum, cînd sîntem bine poziționați pe plan extern – președintele României fiind activ și prezent acolo unde trebuie în ultima lună?

PSD va încerca să pună în aplicare faimosul său plan de guvernare. Atacat din toate părțile, și, după un vechi și păgubos obicei mioritic, mai bine să se aleagă praful de tot și de toate decît să realizeze ceva adversarii politici. Povestea cu soarta caprei vecinului e valabilă și astăzi. Propășire? Bunăstare? Investiții? Predictibilitate? (Ce frumos sună acest nou cuvînt, prima oară auzit pe buzele unui alt mare mahăr PSD, deja uitatul Mircea Geoană). Creșterea nivelului de trai și pentru amărășteni, nu doar pentru cadrele din instituțiile de forță ale Statului sau din Justiție – de ce un procuror să cîștige mai mult decît un medic sau decît un profesor? Președintele Iohannis și-a asigurat de pe acum un nou mandat. Va fi obligat însă să țină în frîu miș­cările găștilor – un termen nefericit, dar supralicitat în aceste zile de noul lider PNL – politice și să vegheze la bunul mers al societății. Toate detaliile CV-ului lui Mihai Tudose nu mai folosesc la nimic. (Măcar de am ști ce este un funcționar cu statut special la UMO472, o unitate a SRI, de unde consoarta lui Tudose, Loredana Ivan, a ridicat, în 2016, 88.525 de lei. Wow, nu e chiar rău). Dacă înainte de 1989, serviciile secrete erau subordonate PCR și primu-secretarului, după 1989, serviciile secrete de tot felul nu mai dau socoteală nimănui. Mai ales în primii ani, cînd s-a consolidat puterea actualului PSD – din trunchiul căruia a ieșit și PD-ul, alimentator vajnic a ceea ce s-a numit cu totul fals PNL și PDL, actuala struțo-cămilă pusă sub sigla PNL –, cînd nu și-a vîrît nimeni nasul în ceea ce fac serviciile. Generalii SRI și SIE din vechea gardă, de la Mihai Caraman  pînă la Virgil Măgu­reanu, au tras sfori din greu. Multe de dezvăluit și de comentat aici, dincolo de retorica, găunoasă și ieftină, a interesului național prin care un alt impostor cu patru stele pe epoleți, doctorul (fost, încă?) Gabriel Oprea, a jonglat politicul ultimilor ani. Noroc cu exigențele NATO și UE că ceva s-a mai miș­cat în societatea românească. Dar, mereu, SRI, SIE și celelalte UM-uri de după 1989 au călărit situația și au minimalizat vocile societății civile. Democrația românească, oricît de originală ar părea, se bazează tot pe bulan, rapoarte, denunțuri. Merge? Merge. Dacă merge, mai închidem și noi ochii. Sau mai facem semn doar cu un ochi. Bine? Bine să fie.

Vom avea un nou guvern, condus de  conf. univ. (doctor nu este, că a renunțat la titlu) Mihai Tudose. Ausgezeichnet. Vivat, crescat, floreat!