Niciodată, în România, un guvern nou- instalat n‑a fost întîmpinat cu atîtea rezerve, ironii și îngrijorări așa cum s-a întîmplat în cazul Executivului condus de Mihai Tudose. Rezervele erau legate de modul în care guvernul Mihai Tudose va fi altceva, adică va reprezenta un guvern, adică o echipă, nu cîteva persoane de strînsură, adunate în Cabinet prin voința liderului PSD, Liviu Dragnea. Din păcate, noua echipă are nevoie de mult timp pînă cînd va lucra profesionist și convingător. Ironiile au curs, imediat după ce premierul a spus că „evident că da“ – îi va lăsa locul lui Liviu Dragnea, dacă acesta va putea fi premier (adică, dacă se va forța legea).
Îngrijorările au venit din partea mediului de afaceri, schimbarea impozitării (la cifra de afaceri, și nu la impozitul pe venit) fiind o formă de a arunca în aer companiile românești sau cele care au reprezentanță în România. De asemenea, îngrijorător a fost și anunțul despre creșterea salariului minim pe economie (ce s-ar putea dubla în cinci ani), care va duce la calcularea tuturor salariilor și a impozitelor pe salarii în funcție de acesta, ceea ce ar împovăra fiscal firmele. Sigur, angajatul are motive de bucurie temporară, dar nu se știe cum va face față o firmă unui nivel ridicat al salariului minim și al impozitării, dacă nu va fi nevoie de concedieri. Programul de guvernare al PSD nu dă oamenilor mai mulți bani pentru că avem o economie care să producă, ci dă, cumva, iresponsabil, ignorînd deficitele sau, mai clar spus, fără să existe o garanție că deciziile sînt susținute de venituri, fără ca țara să intre în incapacitate de plată. Îngrijorare a produs și bîlba ministrului Finanțelor, Ionuț Mișa, care a anunțat inițial că va fi desființat Pilonul II de pensii, ceea ce ar însemna o diminuare/tăiere a veniturilor celor care au susținut acest Pilon. Destul de repede, s-a revenit asupra acestui anunț, dar gafa facută, în plin moment al audierilor miniștrilor și al votului de învestitură, a arătat nepricere și vorbit în dodii, cînd te ia gura pe dinainte.
Cert este că acest guvern condus de Mihai Tudose nu pare cu nimic mai breaz decît guvernul Grindeanu. Mihai Tudose încearcă să se impună (a se vedea afirmația despre elicopterele care nu pot interveni pe timp de noapte), dar imaginea sa este mai degrabă de încropeală, adică un om care suplinește lipsa unui program riguros de guvernare cu o atitudine milităroasă, un fel de Moș Teacă ajuns în secolul al XXI-lea.
În zonele care ne privesc direct, la Cultură și la Educație, situația are multe semne de întrebare. La Educație, îl avem pe Liviu Pop, care s-a remarcat prin eforturile de a-l scoate basma curată pe Victor Ponta, cînd a fost acuzat de plagiat.
La Ministerul Culturii, Lucian Romașcanu este o mare necunoscută. Pe de o parte, comentatorii remarcă faptul că titularul Ministerului Culturii a condus ziare și reviste de scandal, tabloide, publicații care n-au avut ca profil prezentarea unor evenimente culturale. Pe de altă parte, s-a spus că Lucian Romașcanu a fost un bun manager, iar că funcția sa de ministru al Culturii presupune, mai degrabă, abilități manageriale decît anvergură culturală. Dar și relaționarea cu mediul cultural, cu oamenii care fac parte din această lume culturală, greu încercată, dar capabilă de performanțe naționale și internaționale. Actrița Maia Morgenstern l-a ironizat pe noul ministru al Culturii, cerînd o audiență: „Dar dacă Excelența sa nu-și mai aduce aminte de mine??? La cîte are, săracul, pe cap!?!?! Poate că cel mai bine ar fi să mă prezint cu cîteva articole din niscaiva tabloide, ziare de aleasă emulație spirituală și profundă respirație poetică… ca nu-mi aduc aminte cum se numesc… parcă ceva ce începe cu C sau K. Ceva scriitură imundă în care eu și familia mea, viața mea privată – făceau obiectul unei bălăcăreli grețoase????? Acesta este un pamflet… și mă reprezintă doar pe mine. Pe nimeni altcineva – dintre apropiați, colegi, prieteni… etc.“, a scris Maia Morgenstern pe pagina sa de Facebook. Lucian Romașcanu a anunțat că va face public un program pentru celebrarea Centenarului Marii Uniri, asumîndu-și responsabilitatea de a veni pînă la 30 noiembrie 2017 cu ceea ce el a numit „calendarul naţional de activităţi pentru anul 2018“. Au mai fost și alte promisiuni: reluarea demersului pentru strîngerea de bani pentru achiziționarea Cumințeniei Pămîntului, revizuirea Legii cinematografiei, un fond pentru achiziționarea de artă contemporană, ba chiar și înființarea unui Muzeu al Comunismului, probabil la Jilava, o lege în acest sens ajungînd la Comisia de Cultură din Senat.
Fundalul votării guvernului Tudose este încărcat de nori de furtună. Situația nu este deloc liniștită, nici în lumea politică, nici în alte zone. La DNA, contestările față de Laura Kovesi au luat amploare, sînt procurori care au demisionat, ministrul Justiției a sesizat Inspecția Judiciară, există tensiuni acute în interiorul DNA, „fidelii“ doamnei Kovesi devenind „inamici“. Probabil că lucrurile au scăpat de sub control, o instituție de apărare a legii – în care suspiciunile, contestările și boicotul iau amploare – nu poate fi funcțională. La fel de îngrijorătoare sînt și tensiunile care se acumulează în privința „referendumului pentru familie“. Guvernul Tudose nu trăiește pe un sac de bani, cu o țară prosperă, unde lumea este în armonie și echilibru. Guvernul Tudose are în față o țară măcinată de conflicte, de așteptări neîndeplinite, de vociferări, de contestări. O țară care, oricînd, poate lua imaginea unui balamuc. E nevoie de rezonabilitate, de știință a dozării argumentelor, de răbdare, de mai puțin populism și mai multă înțelepciune. Din păcate, guvernul Tudose face parte din criză (deseori provocînd-o), nu e un observator pasiv și relaxat, deasupra realității, cu un partid, PSD, care n-a convins, deși a cîștigat alegerile, care nu poate fi un garant al democrației și al unei țări guvernate.