Sólstafir, variațiuni într-o limbă inventată

De ce sîntem atrași adesea de limbile străine pe care nu le cunoaștem? De ce ascultăm melodii fără să fim neapărat atenți la versuri sau la povestea din spatele acestora? De ce ne mulțumim, prinși în viteza zilelor, cu traducerile superficiale de pe Google Translate? Cred că fiecare dintre noi are un top personal cu cîntece în limbi pe care nu le știe deloc sau nu le stăpînește foarte bine. Și o să încep cu versiunea mea. Între sutele sau chiar miile de discuri pe care le-am ascultat în ultimii 15 ani, s-au regăsit artiști de limbă rusă (Kino, DDT, Aquarium, Lyube), de limbă germană (Rammstein, Lacrimosa, Kraftwerk), de limbă spaniolă/italiană (Sotomayor, Héroes del Silencio, Abiogeenesi). Fie că vorbim de muzică latino cu influențe electro, de metal progresiv sau chiar de rock rusesc în sens aproape tradițional, cuvintele ocupă planul al doilea sau chiar al treilea. Lucrurile au devenit și mai complicate atunci cînd m-am apropiat de noul val muzical provenit din Islanda. Multe dintre trupele pe care le-am ascultat folosesc și limba maternă în propriile compoziții. Altele nu cîntă în nici o altă limbă decît islandeza. Múm, Sigur Rós, Samaris, Sólstafir și, nu în cele din urmă, legendara Björk […]