Fotbal şi misticism sau paradoxul românesc

Mărturisesc, m-am aşteptat ca Steaua (FCSB-ul este doar o formulă inventată de jurisprudenţa delirantă a „statului de drept“ în care se zice că trăim!) să încaseze un sac de goluri pe stadionul „José Alvalade“ din Lisabona. Toate argumentele din lume pledau în favoarea unui dezastru. Nu în ultimul rînd, valoarea estimativă a loturilor pe care mizau vicecampioana noastră şi Sporting Lisabona: vreo douăzeci de milioane de euro la români, aproape două sute de milioane de euro la portughezi. Fireşte, pe gazon nu joacă în nici un caz conturile bancare, ci fotbaliştii în carne şi oase, dar nu degeaba Alibec este cotat pe transfermarkt la trei milioane de euro, în vreme ce Gelson Martins, la douăzeci de milioane de euro. Asta, în condiţiile în care Denis e singurul jucător stelist care realmente a jucat fotbal, a fost periculos, inteligent, intuitiv, bătăios şi s-a dovedit un permanent pericol pentru apărarea lusitană. M-am înşelat, a fost un egal alb, Steaua s-a apărat în sistemul arici, cu o defensivă pe trei rînduri, cu un portar, Niţă, foarte atent, şi cu un joc de contraatac destul de percutant. Au fost vreo două ocazii măricele, dar a lipsit golul, acel gol atît de necesar într-o deplasare […]