Traseele ultimelor uragane din Marea Caraibelor și Golful Mexic, ce au afectat nu doar o mare putere precum SUA, ci și alte țări/teritorii mai mici și prăpădite sub toate aspectele, ridică din nou și iar, cu tărie, problema încălzirii globale. Care nu mai este doar un moft pentru ONG-urile care militează pentru protecția balenelor sau salvarea triburilor de indieni din jungla amazoniană, ci a devenit deja o importantă chestiune politică. Faptul că noul și năzurosul președinte american Donald Trump a făcut un pas înapoi în materie de combatere a încălzirii globale – cu toate efectele ei devastatoare (și în aceste zile vizibile și pentru cei care nu vor să vadă) pe termen mediu și lung – va trebui reevaluat. Pentru binele întregii omeniri. Că acordul de la Rio prevedea nu mai știu ce, că acordurile de la Kyoto și Paris consemnau alte detalii și procente de luat în seamă și de pus într-o practică asumată global. Atît de SUA, cît și de China, principalii emanatori [sic!] de bioxid de carbon și alte diverse gaze care ciugulesc constant stratul protector de ozon. Care strat micșorat duce la topirea calotei glaciare, care duce la creșterea intempestivă a nivelului Oceanului Planetar, care înseamnă încălzire globală. Cu toate consecințele pentru toată lumea. Cu pescarii din Myanmar, cu viața pusă în pericol, a urșilor polari, dar mai ales a oamenilor de pretutindeni. Că trăiesc pe marginea oceanelor sau a mărilor lumii, că trăiesc în Nepal, la mii de metri altitudine. O politică internațională care să vizeze și să contracareze toate efectele ce pot fi produse de dezastrele naturale sîntem obligați, după ce am tot urmărit zi de zi la televizor transmisiile în direct sau din studiouri ale CNN-ului, să fie pusă într-o practică eficientă. Cine s‑o facă? Este o întrebare. Nu de organisme, naționale sau internaționale, care să gestioneze nu doar cataclismele cu relele produse după ce s-au consumat avem nevoie. Ci de o planificare – nu e nici o rușine să utilizăm cuvîntul care produce alergii la cohortele de antibolșevici ițiți în România după 1989 – și de proiecte complexe, dar și de o proiecție corectă a diverselor decizii de anvergură privind protecția omenirii de dezastre. De cataclisme și armaghedoane cu care sîntem intoxicați mental, zi de zi, ținîndu-ne într-o tensiune care nu folosește la nimic. Omenirea trebuie să-și recapete încrederea de sine. Ușor de spus, greu de înfăptuit. Una e să-ți petreci concediul la Miami, alta e să stai într-un cort, într-o tabără de refugiați sirieni. Că veni vorba, nici nu se mai vorbește despre eliberarea orașului Mosul sau despre luptele de la Deir ez-Zor, din Siria. Practic, ISIS e la pămînt, greul abia urmează. Nu doar la nivel ecologic, ci mai ales la nivel politic. Revenim. Calmul și rațiunea vor trebui să primeze, nu doar rațiunile politice și geostrategice. Și aici liderii marilor puteri vor avea, ar trebui să aibă un cuvînt decisiv, dincolo de idiosincraziile și antipatiile istorice, dincoace de interesul comun al întregii omeniri. Pînă la urmă, tot la politică și la decizii politice ajungem. Nu putem incrimina tot timpul politica.
Această temă majoră a lumii de azi – încălzirea globală – nu mai este doar apanajul puzderiilor de ecologiști, verzi, ONG‑iști și mai știu eu ce asociații puse pe bătut apa-n piuă și cheltuit fonduri consistente pe proiecte romanțioase-umanitare și măsuri concrete. Multe, punctuale. Politica și politicile multiple vor decide ce se va alege de Planeta Pămînt. Și de locuitorii ei. Că sînt ei eschimoși, americani, afgani, imigranți sau emigranți de tot felul. Și ajungem, cum ar veni, la oile noastre. Continuă asaltul granițelor României de către grupuri, mai mult sau mai puțin organizate, de emigranți. Care vin spre noi, vin spre Europa, din care și noi facem parte. Chestiunea e complexă și încă sub control. Așa cum scăpată de sub control este situația din școlile românești. Cînd la fiecare început de an descoperim că nu sînt condiții civilizate de educație pentru elevi, că mizeria e prezentă și acolo unde nu ar trebui să fie, că autorizațiile de funcționare lipsesc de la te miri cîte unități școlare. Și ne mirăm și bombănim – inclusiv președintele României – de parcă situația aceasta intolerabilă nu ar fi perpetuată de mulți ani. Că sînt, că nu sînt fonduri, că există interes pentru gospodăreală – salarii mici în învățămînt, salarii mari pe te miri unde, ia să fie plătiți judecătorii și procurorii precum cadrele didactice, ei, ce-ar fi? – sau mai puțin. Nu există decît rareori cîte un prof energic și bun gospodar care să gestioneze o școală și pe copiii ei. Nu trebuie să vină Ministerul să facă curățenie în veceurile (care și cîte sînt) școlare. Există și părinți, și autorități locale. Doar entuziasmul lipsește. Una e să speli pe picioare un copil neputincios, alta e să ții conferințe despre igiena din unitățile spitalicești. Un proiect întins pe doi ani, pentru eradicarea haznalelor – în care, sinistru, au murit copii în ultimii cinci ani! – din școlile din România, nu ar fi cine știe ce scofală. Efort, chiar și financiar, local sau central. Ia să nu mai cheltuim sute de mii de euro pe te miri ce zile ale scrumbiei, ale sarmalelor sau ale tangoului argentinian, din mai știu ce județe, și s‑ar găsi bani și pentru urgențele care ne urzică în fiecare toamnă. Și ajungem unde ajungem, adică de unde ar trebui pornit. De la o altă stare de spirit a națiunii. De la bucuria de a face ceva ca lumea, pentru comunitate sau pentru tine. De la a reevalua noțiunea de celălalt, de a fi conștienți de forța unui noi. Familial, național, european, umanist, în spiritul lui Albert Schweitzer și al Maicii Tereza. De a fi conștienți că doar împreună vom reuși. Păcat că militanții români, intelectualii români care au fost în primele rînduri ale unui lumi noi au obosit, s-au pensionat, au mai și murit. De astfel de oameni avem nevoie să coaguleze etosul național și să-l racordeze la un interes comun internațional. Problemele de azi ale umanității ne privesc pe toți.
Dincolo de vorbele care s-au uzat, dincoace de violențele de tot felul și de ura care s-a tot propagat. Nu e nevoie să vină Papa Francisc, să ne spună că nu e de joacă cu încălzirea globală. Nu e nevoie să vină președintele României și să ne atragă atenția asupra situației din școli și despre cum stăm cu budele (iertare de vorbă rea!) școlare. Nu e nimic de rîs, nici de făcut caterincă, așa cum ne place să facem. Făcînd mereu apel la nenea Iancu Caragiale și la umorul lui devastator, care ne justifică toate boacănele și relele pe care le facem, dar nu ne oferă soluții la problemele de rezolvat, nu vom schimba nimic din ceea ce tot spunem că trebuie schimbat. Care schimbări succesive ne aduc acolo de unde am plecat. Trăim urît și asta e tot. Se poate trăi și frumos. Evident. Doar să vrem. Nu doar despre bani e vorba. Și să nu mai dăm toată ziua vina pe politicieni sau pe americani și pe Donald Trump. Și pe încălzirea globală. Despre încălzirea locală e vorba în primul rînd. Putem face ceva? Da. Cu o vorbă a lui Nicolae Iorga, din 1915, cînd Parlamentul României era mutat la Iași, și situația țării era gravă: „Să ne punem la lucru!“.
As fi preferat o abordare stiintifica a subiectului – adica de catre un meteorolog calificat, un cercetator care a studiat indelung toate fenomenele puse in discutie. Fara suparare, dar eu citesc articolul de fata ca pe o opinie personala incomplet documentata, nicidecum ca pe o contributie esentiala la dezvoltarea stiintei. Altii au alte pareri decat dvs, domnule Horasangian: si sunt savanti, nu oameni politici!
https://www.dcnews.ro/nu-exista-incalzire-globala-vremea-a-inceput-sa-se-raceasca-din-1998_363660.html
https://www.efemeride.ro/nasa-demonstreaza-ca-nu-exista-incalzire-globala-si-il-sustine-pe-trump-in-decizia-de-a-iesi-din-acordul-de-la-paris
De obicei savantii cerceteaza straturile de gheata facand foraje – in Arctica, in Groenlanda, in Antarctica, etc. – si pe baza feliilor cercetate spun continutul de CO2, vad spori de ciuperci, polen, etc. Imi pun doar o intregare logica, la care rog sa primesc raspuns: Cum de acesti savanti gasesc polen de flori la adancimi de zeci metri in gheata – semn ca in urma cu mii de ani polenul a fost purtat de vant (probabil) si asezat pe gheata de atunci, peste ea asezandu-se straturi-straturi de gheata in decursul mileniilor de racire globala – iar noi azi ne plangem ca exista incalzire globala dupa asemenea cumplita racire globala, care a prins polenul sub zeci de metri de gheata? Pai candva Pamantul era mult mai cald decat azi, nu? Si a urmat un proces de racire (glaciatiune). De ce ne asteptam ca el sa ramana vesnic rece? Pamantul respira si traieste, se incalzeste si se raceste periodic – ca doar am invatat cu totii la scoala despre glaciatiuni. Si atunci tot omul a fost de vina? Poate omul de Neanderthal? Ne plangem ca se topeste gheata in Groenlanda – dar gasim fosile de plante tropicale in Groenlanda si Alaska si nu se mira nimeni? Poate ca traim un proces global de incalzire – asa cum Pamantul a mai cunoscut cateva – poate ca marile vor invada pamantul sub efectul calotelor glaciare topite (asa cum ne sperie unii) – dar Pamantul a mai cunoscut potopuri, legendele despre Potop se regasesc pe tot cuprinsul Pamantului, inclusiv in Anzi! De ce dam automat vina pe activitatea umana pentru cicluri geologice si climatologice naturale ale planetei noastre? Chiar asa de iute inghitim explicatiile unora si altora, chiar ne-am trimis creierele in vacanta prelungita? Eu cred ca NU!
Da ! Aveti dreptate, dar numai cu sfaturi., cu indemnuri la ratiune, cu critici nu cred ca se va realiza ceva durabil.
DESPRE POLITICIENII DIN LUMEA INTREAGA NUMAI DE ,,BINE.” Cand s-a terminat primul razboi mondial, s-a constituit Liga Natiunilor care n-a rezolvat mare lucru, fiindca dupa nici 20 de ani au inceput razboaie locale, cul,imind cu Cel De-al Doilea razboi mondial. Pierderi materiale uriase, dar mai ales pierderi de vieti omenesti exprimate ,, cu precizie’la 50.000. S-a constituit O.N.U. Si ? Politicienii n-au invatat nimic. Vor intelege oare ceva din incalzirea globala, cand pe primul loc sunt inca pierderi materiale si vieti omenesti ? Mira-m-as !
De exodul populatiei din tarile Asiei si nu numai, cine oare se face vinovat ? Nu oare tot politicienii ?
La noi spuneti ca nu sunt conditii pentru educatie. Cum poate fi, cand jn 27 de ani am avut tot 27 de ministrii, unii ai invatamantului si culturii, altii ai educatiei si cercetarii.; legi ale invatamantului si educatiei si cercetarii cat cuprinde ca sa fie ,, masa bogata.” SPIIRU HARET a facut o lege care a modernizat invatamantulsi a durat 50 de ani. Gheorghiu-Dej o lege copiata dupa cea sovietica. Ceausescu o lege care trebuia sa formeze ,, omul nou.” Ca Hitler ?
Cei educati dupa acea lege au preluat puterea si duc invatamantul ,,pe noi culmi de progres si civilizatie.”’
Dar nu mai e ministerul invatamantului ci al educatiei. Nu se spune insa de care si ce fel de om vor sa se construiasca.
Despre conditii. E doar ministerul Educatiei. Ce fel se cam vede.
Toata lumea se vaita ca nu sunt ,, fonduri,”ca nu exista preocupare din partea celor indreptatiti. Si cum ar putea fi altfel daca la noi ,, toata lumea corespunde, nimeni nu raspunde.”
Comunismul a ,, omorat” spiritul de ,, initiativa partiiculara.” Cine opreste , Comitetele de parinti” sa initieze actiuni de igienizare a scolilor ? Ma tem ca primarii care vor ca doar partidul sa ia initiativa, altfel nu e cool .
Sa ncerce cineva si va vedea ca isi va auzi vorbe : Cine-o mai fi si asta ? Cine l-a pus ? Ce urmareste ?
Am fost si eu profesor. Inainte de inceperea scolii, chemam parinti, elevi si ne ajutau la curatenie. Fiecare clasa voia sa aiba o clasa cat mai frumoasa, cat mai curata. Se aduceau ghivece de flori, se cumparau perdele, se inlocuiau geamurile sparte de mine si de un alt coleg. Reparam sau inlocuiam broastele de la usi.
Astazi, intrega presa ,, democratica” ar umple ziarele cu articole defaimatoare, iar televiziunile ,, libere ar avea o saptamana de talk-show-uri, in care si-ar expprima indignarea.
E o intreaga tevatura cu manualele. Unice sau alternative si ca sa fie toata lumea multumita nu sunt de niciun fel.
Pentru stiintele exacte e oare nevoie de manuale alternative ? Formula apei pentru unii este cea cunoscuta :H2O, iar pentru altii OH2. Pentru unii acidul sulfuric e : SO4H2, iar pentru altii H204S ? Principiul lui Arhimede e dupa unii valabi si pentru altii nu ? A fost o vreme cand Lomonosov luase locul lui Lavoisier, iar Popov luase locul lui Marconi. Se urmareste oare asta ?
S-a lamurit si problema manualelor. Avem un compendiu. Acum profesorii trebuie sa traga la sorti sa vada care il foloseste primul, al doilea, etc. etc.