Cei care vor prinde sfîrșitul

„Doar aceia dintre noi care vor muri înainte ca șandramaua comunistă să se dărîme vor fi norocoși. […] toți cei care veți prinde sfîrșitul veți înnebuni“, spune un personaj din A vége (Sfîrșitul), romanul lui Attila Bartis. E cartea unui autor est-european care își asumă această „identitate“ pînă la ultima celulă. Un autor din partea noastră de lume, cum îmi place mie să spun. Născut la Tîrgu Mureș, emigrează la 16 ani împreună cu tatăl său în Ungaria. Exil, alienare, realitatea socială ca un imens spațiu concentraționar din care nimeni nu scapă întreg, viața dublă (viața privată este radical diferită de cea publică). Spațiul în care se scrie această literatură e un spațiu cu tulburări de identitate. Aici – în partea noastră de lume – identitatea nu poate fi decît fluidă și tulburătoare. Iar realitatea, despre realitate ce să se mai poată spune? De realitate nu se poate scăpa, realitatea intră întotdeauna pe sub ușă. Ce s-a întîmplat și ce a a fost doar ficțiune? Înainte și după 1989, anul care ne-a tăiat viața în două. Această fragilitate, efemeritate, volatilitate a timpului și a spațiului reprezintă trăsătura vieții și sentimentelor distilate în romanele lui Attila Bartis: „există lucruri pentru care […]