La 5 octombrie 1855, murea, la Berlin, August Leopold Crelle. A fost un matematician atipic chiar și pentru epoca aceea: autodidact entuziast, cu un doctorat luat, la Heidelberg, abia la 36 de ani, rămas în istoria matematicii nu atît pentru contribuțiile sale, cît pentru abilitatea de a descoperi tineri talentați și pentru spiritul organizatoric materializat în Journal für die reine und angewandte Mathematik, revista pe care a fondat-o în 1826, cunoscută încă drept Crelle’s journal (pe scurt, Crelle, cum îi spune toată lumea matematică) și ale cărei prime 52 de numere le-a editat chiar el. Încă de la primele volume, Crelle a știut să atragă colaborarea unor matematicieni importanți în epocă: Abel (căruia nu chiar toată lumea îi văzuse geniul) și-a publicat aici mai multe articole, apoi Steiner, Dirichlet, Gauss, Cantor, Eisenstein, Grassmann, Lobacevski, Plücker, Jacobi, Weierstrass și mulți alții. Revista este și azi una dintre cele mai bine cotate, publicată de concernul De Gruyter.
Erau puține reviste științifice pe vremea aceea. În termenii de azi, serveau esențial la „diseminarea“ rezultatelor cercetării, în afara lor neexistînd multe alte posibilități: corespondența privată, călătoriile și vizitele reciproce; moda conferințelor, a congreselor încă nu venise.
În timp, numărul revistelor științifice, inclusiv de matematică, s-a tot multiplicat. Societățile științifice naționale și-au înființat reviste de profil. La noi, printre primele apărute a fost, în ianuarie 1892, Buletinul Societății de Științe, transformat peste puțini ani în Buletinul Societății de Științe Fizico-Matematice și devenit apoi Buletinul Societății de Științe Matematice, revistă care (cu titlul în franceză) apare și azi. Și-au înființat publicații periodice universitățile, apoi și marile edituri.
Azi, numărul revistelor științifice e enorm și e greu de susținut că toate răspund unei nevoi reale de circulație a informației, mai ales că multe dintre ele sînt foarte scumpe și o sumedenie de biblioteci universitare nu și le permit. Apar mereu reviste noi, dar nu pentru că cercetătorii nu ar avea unde publica, ci, adesea, din meschine calcule economice sau din rațiuni care țin mai mult de orgoliul național sau local. Cum să nu aibă universitatea din X* o revistă de matematică (dar universități ca Stanford, Harvard n-au, și nu par să sufere). Asemenea reviste, nu doar de la noi, inutile pentru că nu le citește nimeni ca să afle ceva nou, servesc doar îndeplinirii obligațiilor formale de a avea „activitate de cercetare“. Pînă nu demult, cu publicații în asemenea reviste s-au construit și cariere universitare.
Atragerea de articole valoroase e, în condițiile astea, extrem de dificilă, mai ales pentru revistele noi și pentru cele care nu au o tradiție de excelență – care e altceva decît vechimea. Mai ales de cînd statutul universitarului, al cercetătorului în comunitatea sa e esențial legat de nivelul revistelor în care publică, supraviețuirea revistelor de medie e din ce în ce mai grea. De ce să trimită un matematician un articol pe care și-l consideră bun la Buletinul Societății din România, cînd poate să-l propună unei reviste care îi aduce mai multe puncte și mai mult prestigiu internațional? Un articol bun va intra în acest Buletin numai în vreun număr omagial (cerut deci de redactori și, de obicei, greu de refuzat) sau dacă, prin cine știe ce ghinion, a fost respins în alte părți. Cercul vicios e gata: o revistă modestă nu aduce puncte multe autorilor ei, deci nu e susceptibilă să primească articole bune, și nu-și poate ridica nivelul decît prin colaborări de bună calitate, care aduc citări în alte reviste bine cotate.
Pe de altă parte, azi, cînd avem internet și e-mail, cînd abundă conferințele și workshopurile, cînd există foarte bune baze de date de preprinturi și articole, rolul principal al revistelor nu mai e circulația informației, ci validarea rezultatelor (și a autorilor). Pentru fizică și matematică, de exemplu, există o bază de preprinturi, arxiv.org, unde majoritatea cercetătorilor își postează articolele noi, uneori în versiuni succesive. La matematică însă, publicarea în revistă poate surveni și la doi sau trei ani de la postarea pe arxiv, uneori se așteaptă și mai mult, în funcție de nivelul revistei și de dificultatea rezultatului, de timpul necesar pentru verificare. Dar prestigiul (și punctele aferente) le aduce revista, nu postarea pe arxiv.
La reviste s-ar putea renunța, susțin deja mulți cercetători, înlocuindu-le cu publicarea online pe arhive de tipul arxiv sau asemenea acesteia, dar numai în măsura în care s-ar pune la punct un sistem de validare a rezultatelor analog referatelor anonime care se fac acum la reviste. Costurile de publicare s-ar diminua drastic, „revistele“ ar deveni cu acces deschis tuturor. Pericolul e să ajungem și în știință la sistemul blogurilor, unde fiecare postează orice-i trece prin minte. E, de asemenea, de rezolvat și problema (doar în aparență minoră) a prestigiului și a schemei actuale de validare și promovare instituțională.
Reviste românești de matematică sînt (prea) multe. Poate cu o excepție, chiar cele mai bune se zbat la un nivel în cel mai fericit caz mediocru. Și totuși, luna viitoare vom aniversa cum se cuvine 125 de ani de la înființarea Buletinului Societății de Matematică. Bănuiesc că nici fizica, biologia, chimia, medicina nu stau mai bine. Ce facem așadar cu revistele românești? Să desființezi e ușor. Să construiești ceva în loc e un pic mai greu.
______________
* Unde X poate fi înlocuit cu Craiova, Oradea, Alba Iulia, Baia Mare, Reșița, Sibiu…
Sa vedem, in continuare, cum stau si revistele mari in privinta problemelor semnalate de domnul Ornea:
Mathematics and Mechanics of Solids (impact factor 2.953, dupa AIS in zona rosie)
http://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/1081286515591084
@alexa.andro Cred ca nu are rost sa-i mai raspundeti lui Paul.
Ori nu pricepe ori (mai probabil) nu vrea sa priceapa. Banuiesc
de ce nu-i plac revistele mari …
@alexa.andro
Daca doriti, puteti ignora punctele si virgulile. Puteti da atentie rationamentului pentru a decide daca este sau nu corect.
Altfel sunteti in postura domnului Severin din povestirea de mai jos:
„Ziariștii de la Academia Cațavencu au avut ideea unui material trăsnit, intervievînd mai mulți politicieni pe aceeași temă: apa din București ar avea o concentrație nepermisă de hidrogen, de cca.66%. Adrian Severin a fost, de departe, cea mai senzațională: el nu numai că a confirmat imediat că e la curent cu problema respectivă, de-a dreptul ”îngrijorătoare”, dar a declarat că și Consiliul Europei analizează, din informațiile lui, situația cu cea mai mare atenție.”
In Romania-2017 @Paul ne da definitia „cercetarii adevarate” ( versiune mioritica): sa citesti cu punct si virgula articolele altora!
alexa.andro (un exemplu de urbanitate), in lipsa de argumente, introduce in discutie politica si atacul la cel care indrazneste sa aiba alte pareri. Crede astfel ca problemele semnalate vor disparea.
Nu te obliga nimeni sa citezi articolele pe care nu le-ai studiat. Daca vrei insa sa faci parada de „cultura”, poti cita toate articolele al caror titlu si rezumat le-ai citit, asta fiind, in viziunea lui alexa.andro, „cercetarea adevarata”.
Ca sa nu se supere alexa.andro, un articol dintr-o revista mai mica (desi ISI):
Retraction note for “PDL has interpolation”, Tomasz Kowalski https://doi.org/10.2178/jsl/1096901777, The Journal of Symbolic Logic.
@profesor Acest @Paul este imaginea fidela a societatii romanesti care a votat actuala putere: ignoranta, idei fixe si mai ales coada sus, ca asa ii sta bine unei capre raioase.
M-as fi abtinut de la aceasta caracterizare daca nu-i citeam ultima prostie: „„Cercetare adevarata” au facut cei care le-au citat?”
De parca atunci cand citezi un rezultat te apuci sa refaci toate demonstratiile articolului respectiv! Nici macar nu e capabil sa faca un calcul simplu: cat timp i-ar lua cuiva care citeaza 20-30 de articole si cateva carti sa verifice toate rezultatele citate?
@profesor
Incercarea de a devia discutia nu are succes. Nu gresesc cu nimic caci tot ce am facut a fost sa prezint niste fapte pe care nu le poate nega nimeni. De ce va supara faptul ca doua reviste foarte mari au publicat articole gresite ale aceluiasi matematician? Cate exemple de acest tip cunoasteti? „Cercetare adevarata” au facut cei care le-au citat?
Bonus: Editors’ note on “Invariant differential operators and eigenspace representations on an affine symmetric space”,
Ann. Math. (2) 186, No. 1, 319 (2017). Withdrawal note to S. Huang, Ann. Math.,154 (2001), 703–737.
@Paul Chiar nu pricepeti nimic … Nici macar o argumentare
in detaliu a problemelor puse in discutie si nici ce inseamna
cercetarea adevarata in matematica ! Vi s-au explicat cu lux de amanunte
toate problemele pe care le ridicati, vi s-a spus ce anume gresiti sau
cum gresiti in „gandirea” dvs, dar tot nu intelegeti … E grav !
@alexa.andro
Nu am afirmat nimic. Am expus niste fapte, ceea ce va deranjeaza foarte tare. E ridicol sa spuneti ca domnul Zinger a facut o fixatie pentru ca arata ca unele rezultate ale unor colegi (care, conform spuselor dumneavoastra, lucreaza de o maniera normala) sunt gresite. Dansul explica foarte clar cum este si cu „recunoscutul” acestor greseli. Facand pe pedagogul cu mine, nu rezolvati nimic. Acele articole gresite sunt acolo si oricine doreste le poate consulta.
@Paul Problema dv e ca va bagati in discutii care va depasesc si din dorinta de a avea dreptate cu orice pret afirmati niste prostii.
Va spun pentru ultima data ( daca nu intelegeti nici acum e treaba dv): toate revistele mari din toate domeniile s-au izbit la un moment sau altul de problema retractarii unor articole. Daca acest fenomen este punctual, asa cum e cazul in revistele mari de matematica, nu e nici o nenorocire: este domeniul de cercetare care sta cel mai bine la acest capitol. va legati de amanuntul ca doua reviste mari de matematica sa publice articole cu probleme ale aceluiasi matematician: nu e nimic senzational, dimpotriva: matematicianul respectiv a facut probabil aceeasi greseala greu de detectat intr-o prima faza ( e posibil sa fi utilizat aiurea un alt rezultat sau un argument). Chiar si faptul ca cele doua articole au fost retractate in acelasi an ( 2009) este un argument in sprijinul acestei afirmatii: in momentul in care s-a descoperit primul articol gresit si s-a vazut unde e greseala, a fost usor sa se depisteze si greseala celui de-al doilea. Ar fi trebuit sa trageti singur aceasta concluzie, nu sa fiu nevoita sa va explic ca la anul intai. Bineinteles ca e regretabil ce s-a intamplat si in mod sigur evaluatorii respectivi au fost stersi de pe lista celor doau reviste, dar asta e situatia, asa se intampla, repet, in toate domeniile. Ce ati vrea, sa nu se mai faca nici o diferenta intre reviste pe motiv ca si la case mai mari se intampla greseli? De ce nu vedeti miile de rezultate foarte bune aparute in aceste reviste?
V-am explicat care e situatia cu complexitatea unor probleme de matematica: daca ati lucra pe subiecte dificile ati intelege ca e natural ca la un moment dat sa apara niste greseli imposibil de detectat intr-o prima faza. Din fericire, in matematica asemenea situatii sunt rare si, dupa cum vedeti, nu sunt ascunse. Nu exista perfectiune, chiar si cei mai mari matematicieni sunt supusi greselii. Ce e asa greu de inteles? Ati auzit de proiectul Polymath la care participa mari matematicieni, printre care Terence Tao, care ataca probleme dintre cele mai dificile? Dar de conjectura Discrepancy d’Erdös ati auzit ( sunt lucruri care tin de cultura matematica)? Aceasta conjectura a fost demonstrata in 2015. Cati matematicieni mai capabili decat cei din grupul Polymath sunt capabili sa disecheze demonstratia si cati accepta sa faca acest lucru avand in vedere dificultatea si timpul necesar? De ce credeti ca la o revista matematica foarte buna ca Inventiones se asteapta cu anii pentru publicarea unui articol?
Inainte sa afirmati niste aiureli ar fi cazul sa va puneti cateva intrebari de bun simt si pe urma sa bagati in acelasi sac toate revistele matematice.
Cat priveste Zinger, mi se pare evident ca, in ciuda parcursului sau, a ajuns intr-un moment in care a facut o fixatie pentru o problema, situatie din care ies prost si el si domeniul sau de cercetare. Asta nu inseamna ca e vina celorlati care lucreaza in acest domeniu de-o maniera………normala, sa-i spunem.
Oricum, daca va intereseaza cu adevarat problemele importante din matematica urmariti mai degraba blogul lui Terence Tao. Poate mai scapati de ideile fixe care va otravesc viata.
@alexa.andro
In lipsa unor argumente, apelati la trucul vechi de a ataca persoana. Credeam ca sunteti mai elevat. Discutia nu era despre cat de capabil este unul sau altul de a face cercetare, ci despre faptul ca si revistele mari au scapari (si nu putine). Pentru a devia discutia incepeti, precum Pristanda, sa numarati steagurile (adica articolele scrise de domnul Zinger). Nu ar fi mai bine sa calculati probabilitatea ca doua reviste foarte mari (Annals of Mathematics si Inventiones Mathematicae) sa publice articole gresite ale aceluiasi matematician?
PS. In PS-ul dumneavoastra afirmati ca „geometric properties of Gromov-Witten invariants in algebraic geometry and symplectic topology”, domeniul de studiu al domnului Zinger, care, intamplator, coincide cu cel al domnilor Ionel si Parker, este unul in neregula! Cine sa fie de vina: logica sau inversunarea?
@Paul Ma tem ca nu aveti nivelul si nici educatia necesare unei discutii pe un subiect care nu e la indemana cetateanului X.
Dar cum vreti cu orice pret sa faceti pe interesantul atunci apelati la misto-uri si pseudo-argumente.
Cand veti afla „cu ce se mananca” adevarata cercetare in matematica poate veti reusi sa sustineti o discutie pe aceasta tema. Pana atunci, lasati articolele serioase si gasiti-va un subiect de discutie mai aproape de nivelul dv intelectual.
PS Cat priveste Zinger, ar trebui sa stiti ca atunci cand cineva scrie 8 articole in 2015, 7 in 2016 si continua in acelasi ritm in 2017 (aceste articole avand pana la 10 variante!!!!) e ceva in neregula si cu persoana si cu subiectul de cercetare.
@alexa.andro
Ma bucur ca, avand in vedere competenta dumneavoastra foarte inalta, ati citit rand cu rand si cu mare atentie, opera lui Wiles si nu aveti indoieli asupra demonstratiei dumnealui pentru teorema lui Fermat. Cred ca acesta este lucrul care trebuia facut in aceasta privinta.
Intuitia dumneavoastra functioneaza bine. Nu ma pricep deloc la probleme abordate de Ionel si Parker. De aceea va invit sa vedeti parerea unui matematician care se pricepe: http://www.math.stonybrook.edu/~azinger/research/LR112515.pdf.
Daca admiteti ideea de „risc asumat in cercetare” insemna ca acesta este mai mare la revistele mai slabe si nu va inteleg mirarea. E ca si cum ati fi surprins ca un fotbalist din divizia „Onoare” nu alearga suta de metri la fel de repede ca Ronaldo.
Si eu cred ca este normal ca eroarea din articolul domnilor Ionel si Parker a aparut (si pe) arxiv. Sunt insa de partea domnului Ornea atunci cand afirma ca „prestigiul (si confirmarea) le aduce revista, nu postarea pe arxiv.”. Oricum suntem intr-o situatie inedita: Annals of Mathematics anunta ca greseala cuprinsa intr-un articol publicat in aceasta revista a fost „tratata” intr-un manuscris publicat pe arxiv care este trimis pentru posibila publicare in Annals of Mathematics.
@profesor
Pana sa renunte la cariera de matematician, domnul Biss a scris trei articole gresite (doua publicate la niste reviste foarte mari). Care este probabilitatea sa se intample asa ceva unui oarecare? Cum se face ca Annals of Mathematics si Inventiones Mathematicae au publicat articole gresite ale aceluiasi matematician? Incercati sa meditati cateva zile la aceste intrebari si, ca sa va citez, daca nu plecati la drum cu idei preconcepute si incorecte, poate intelegeti ca ceva este putred in Danemarca. Puteti incepe investigatia prin a afla cine a fost „mentorul” matematic al domnului Bliss. Este posibil sa descoperiti ca el coincide cu cel al urmasei „savantei de renume mondial” pe care multi l-au slavit inainte de 89.
In privinta erorilor care nu se ascund, va sugerez sa urmariti link-ul http://www.math.stonybrook.edu/~azinger/research/LR112515.pdf.
@Paul Dupa logica dv „ne-scartaita” nu e deloc clar daca demonstratia teoremei lui Fermat e corecta, avand in vedere ca Wiles a gresit prima varianta! Ce ar trebui facut, dupa parerea dv ?
Cred ca sunteti foarte departe de nivelul acestor probleme, ca cele abordate de Ionel si Parker. Faptul ca aceasta corectie a aparut pe arXiv este absolut normal, avand in vedere timpul necesar publicarii unui articol intr-o revista foarte buna ( se pare ca nu aveti habar de acest „detaliu”).
Nu inteleg ce vreti sa spuneti afirmand ca m-ar deranja „ca si revistele mari au probleme”. Retractarea catorva articole in reviste care exista de atata timp (1884 – Annals of Maths) nu mi se pare o ”
problema”, face parte dintr-un anume risc asumat in cercetare. Ce ati dori? sa nu se mai faca cercetare in ideea ca orice rezultat, orice demonstratie ascunde o greseala? Nu va dati seama ca e ridicol?
Cat despre cei care au citat niste articole gresite, in primul rand trebuie sa se faca diferenta intre rezultat gresit si demonstratie gresita . La fel cum ar trebui sa stiti ca oamenii seriosi nu isi bazeaza cariera pe un articol citat.
@alexa.andro Multumesc pentru comentariul corect si pe deplin
lamuritor pentru toti, dar mai putin pentru dl Paul !!!
Ma gandeam si eu sa scriu ca Bliss nu a facut cariera universitara
in matematica poate tocmai fiindca a avut erori, adica fiindca aceste
erori nu se ascund in matematica de buna calitate !
@Paul Ar trebui sa va ganditi profund mai multe zile la ceea ce scrieti,
la ceea ce vi s-a raspuns, cine stie, poate veti intelege daca nu plecati
la drum cu idei „preconcepute” si incorecte …
@alexa.andro
1. Logica dumneavoastra scartaie. Faptul ca cei doi autori au publicat pe arxiv o corectie nu ne asigura ca nu are si ea greselile ei (daca anumite greseli nu au fost depistate de cei trei referenti de la Annals este probabil sa existe scapari si in aceasta corectie). Cei care au citat articolul nu ar trebui sa fie linistiti chiar daca corectia este in regula caci arata cat de (ne)atent au citit articolul citat. De fapt acesta este numai varful icebergului asa cum puteti constata la adresa http://www.math.stonybrook.edu/~azinger/. Ramane insa intrebarea: ce ne facem cu cei care au citat articolele gresite ale domnului Bliss, caci dansul nu a publicat nicio corectie?
2. Eu nu am facut vorbire despre tarele invatamantului si cercetarii romanesti, deci nu vreau sa le gasesc scuze (asa cum afirmati dumneavoastra). Constat insa ca sunteti foarte deranjat de punerea in lumina a faptului ca si revistele mari au probleme. Daca Marius Copil face trei duble la rand nu este mare lucru, insa cand i se intampla asa ceva (daca i se intampla) lui Federer este de mirare caci altele sunt pretentiile de la el.
@Paul
Si Ooremarca despre acest articol retras din Annals of Maths: autorii ( Ionel si Parker) au publicat in 2015 o corectie a demonstratiei, mentionand ca rezultatul articolului initial (cel din 2004) ramane valabil. Deci nu e nici o nenorocire pentru cei care au citat acest articol in perioada dintre aparitia rezultatului si gasirea greselilor din demonstratie, rezultatul fiind corect.
arxiv.org/abs/1510.06943
@Paul Daniel Biss nu a facut cariera in matematica la Univ Of Chicago, de ani de zile s-a reconvertit in politica si chiar in perioada in care facea cercetare nu a depasit nivelul de „asistant professor”, prima pozitie academica. Bineinteles, este ingrijorator faptul ca in reviste ca Annals of Maths si Inventiones apar articole care nu sunt corecte 100% dar asta se intampla in absolut toate domeniile. In 1993 Willes anunta intr-o conferinta la Cambridge ca a reusit sa demonstreze conjectura TSW ( ceea ce e suficient pentru a demonstra teorema lui Fermat). Intr-o prima perioada nimeni nu-si da seama ca demonstratia are o greseala ( un detaliu dpdv matematic, dar care face ca demonstratia nu merge!). Si cand spun „nimeni” nu ma gandesc la profesorul Lupu, conferentiar la Universitatea din Bacau si cu doctorat la Chisinau -care tocmai a fost trimis in judecata pentru 15 infractiuni, ci la cei mai mari specialisti din domeniu. Pur si simplu, anumite probleme matematice – si nu numai- au ajuns la un asemenea nivel de complexitate si dificultate incat chiar si analizate de 3 specialisti ( cum se intampla la Inventiones sau An.of Maths) si tot se poate strecura o greseala. In plus, de un anumit timp, productia stiintifica a explodat, revistele sunt pur si simplu inundate de articole si la randul lor inunda specialistii cu aceste articole, cele mai multe neinteresante si care nu aduc decat o pierdere de timp.
De altfel matematica este domeniul in care se retracteaza cel mai mic numar de articole raportat la numarul celor aparute. In alte domenii este mult mai grav.
Ce trebuie precizat ( si ceea ce este cel mai important) este faptul ca aceste greseli nu sunt acoperite ci sunt facute publice de indata ce sunt semnalate, de asemenea numarul acestor articole cu probleme este foarte mic fata de numarul celor aparute. Cate articole retractate sau corectate ati vazut in jurnalele stiintifice romanesti? Cele mai multe nu ajung nici macar sa fie citite de o persoana care sa aiba habar de domeniul de cercetare respectiv.
Ceea ce mi se pare grav in atitudinea dv este faptul ca incercati sa gasiti scuze mediocritatii, imposturii si plagiatului care domina cercetarea romaneasca invocand cateva ( CATEVA!) articole retractate in toata existenta unor reviste stiintifice celebre.
Iata o problema “minora” la un articol aparut intr-o revista “majora” (dupa unii, cea mai mare):
E. Ionel and T. Parker, “The symplectic sum formula for Gromov-Witten invariants”, Ann. Math. 159 (2004), 935–1025
Editors’ note on “The symplectic sum formula for Gromov-Witten invariants”, Ann. Math. 184 (2016), 1041.
Reporterul de la “fata locului” – https://www.math.stonybrook.edu/~azinger- va poate da mai multe detalii. Va cedez dumneavoastra onoarea de a vedea cate citari are lucrarea pomenita mai sus.
Nu am inteles ce parere aveti despre un articol gresit care are un numar insemnat de citari ISI? Ce ne spune acest lucru despre indicatorul citari?
Nu am inteles ce parere aveti despre o cariera universitara (si nu una de rand, ci una la Chicago University) construita (si) pe trei articole gresite (doua dintre ele in reviste foarte mari)?
@Paul Se pare ca dvs nu vreti sa intelegeti ce spun eu,
iar concluzia dvs ca revistele mari au probleme este evident
falsa inclusiv din exemplele date de dvs…
Pai, daca cele mari au unele probleme (minore in evaluarile mele
si chiar si in ale dvs !) cele slabe ce fel de probleme au ???
Chiar nu intelegeti ce afirmatii gresite faceti ?!?
@professor
Daca trageti concluzia ca dupa spusele mele toate revistele sunt cam la fel, fie aveti probleme de logica, fie sunteti rauvoitor.
Va las dumneavoastra placerea sa faceti statistici.
Eu insa punctez ca si revistele mari au bube (si nu putine).
Pentru inceput, lista 1:
„A general existence theorem is proved :
1933 : W. Grunwald, Ein allgemeines Existenztheorem für algebraische Zahlkörper, J. reine angew. Math. 169 (1933), 103–107.
and reproved :
1942: G. Whaples, Non-analytic class field theory and Grünwald’s theorem. Duke Math. J. 9, (1942). 455–473.
A counter-example is found :
1948 : S. Wang, A counter-example to Grunwald’s theorem, Ann. Math. 49 (1948), 1008–1009.
and the theorem is corrected :
1950 : S. Wang, On Grunwald’s theorem, Ann. Math. 51 (1950), 471–484.
twice in the same year :
—- : H. Hasse, Zum Existenzsatz von Grunwald in der Klassenkörpertheorie, J. reine angew. Math. 188 (1950), 40–64.
A quarter of a century later, a simpler proof is given :
1974: J. Neukirch, Eine Bemerkung zum Existenzsatz von Grunwald-Hasse-Wang, J. Reine Angew. Math. 268/269 (1974), 315–317.
but more than half a century later, corrections to the corrections are required :
2007 : W-D. Geyer & C. Jensen, Embeddability of quadratic extensions in cyclic extensions. Forum Math. 19 (2007), no. 4, 707–725.
2011 : P. Morton, A correction to Hasse’s version of the Grunwald-Hasse-Wang theorem. J. Reine Angew. Math. 659 (2011), 169–174.”
In final intreb: cat de mare este probabilitatea ca un acelasi matematician sa fie autorul a trei articole ce contin greseli esentiale care invalideaza rezultatele anuntate? Si ce parere aveti ca un al treilea articol gresit (al aceluiasi autor) s-a bucurat de un numar asa de mare de citari ISI? Ce va spune dumneavoastra acest lucru despre indicatorul „citari ISI”?
Daca sunteti interesat pot continua cu lista 2.
@Paul Chiar va rog sa dati o astfel de lista, dar insotita si de lista
corespunzatoare din revistele slabe … Dati si procentul de lucrari
gresite pe numarul total de lucrari publicate (de exemplu intr-un an)
in ambele cazuri. Dar la revistele slabe trebuie sa puneti la „gresite”
si toate bazaconiile neinteresante publicate, chiar daca nu au greseli de
logica ! Dupa spusele dvs cam toate revistele sunt la fel, o afirmatie ce
are de-a face cu „convingerile ferme” !
Trei articole, un acelasi autor:
D. Biss, “Erratum to “The homotopy type of the matroid Grassmannian””, Ann. Math. 170 (2009), 493.
D. Biss and B. Farb, Erratum “K_g is not finitely generated”, Inventiones Mathematicae, 178 (2009), 229-229.
D. Biss, Retracted “The topological fundamental group and generalized covering spaces”, Topology and its Applications, 124 (2002), 355-371.
Iata ca se poate si la case foarte mari (University of Chicago), nu numai la noi sa se construiasca cariere in acest fel.
Daca doriti sa vedem cat de rar se intampla sa se publice articole gresite in reviste mari, va pot da o lista consistenta care sa va zdruncine convingerile ferme pe care le aveti.
@Paul Aveti probabil dreptate cu acele articole; s-a intamplat chiar
si cu reviste mult mai bune, din topul revistelor, sa apara cate o lucrare
cu rezultate gresite ! Dar asta nu inseamna ca aceasta este regula; asta
se intampla foarte rar cu aceste reviste. In schimb, in revistele mici si cele
trucate aproape toate articolele sunt sau gresite sau total neinteresante
avand rezultate triviale si fara nicio conexiune cu alte rezultate serioase
din subdomeniile respective …
Zice domnul Ornea: „Pînă nu demult, cu publicații în asemenea reviste s-au construit și cariere universitare.”
Sa vedem cum stau lucrurile cu unele revistele mari (si cu unele universitati, la fel de mari) din vest:
„Here’s something you don’t see every day: A state senator with an academic publication record, in his former career as a mathematician. Even more unusual: A retraction of one of his 15-year-old papers, after the journal realized most of the results were incorrect. According to the notice, some aspects of the paper by Daniel Biss — now a democratic Illinois State Senator — are also “ambiguous.” We spoke with Senator Biss, who told us he had been contacted by an editor who told him someone had raised questions about the paper, but he didn’t have much input in the notice: He asked me if I had a reply and I said ‘no I don’t, so you should run what you want to run.’ Here’s what ran, in Topology and its Applications: This article has been retracted at the request of the Editors-in-Chief after receiving a complaint about anomalies in this paper. The editors solicited further independent reviews which indicated that the definitions in the paper are ambiguous and most results are false. The author was contacted and does not dispute these findings. “The topological fundamental group and generalized covering spaces” has been cited 27 times since it was published in 2002, according to Clarivate Analytics’ Web of Science, formerly part of Thomson Reuters. Biss was elected to the Illinois senate in 2012, after earning a PhD in mathematics from Massachusetts Institute of Technology, then working as a professor at the University of Chicago.”
Si daca vor spune unii ca revista in cauza este prea mica, sa urmareasca link-ul
https://link.springer.com/content/pdf/10.1007%2Fs00222-009-0202-x.pdf
unde numai de o revista mica nu este vorba.
In afara publicarii in reviste cu referenti este greu de imaginat
o alta metoda de validare a rezultatelor in matematica si alte stiinte
exacte ! Chiar si in „umanioare” se publica numai dupa ce sunt consultati
cativa referenti (specialisti) in domeniu … Deci revistele nu se vor desfiinta,
iar cu timpul sper sa scada interesul pentru revistele foarte slabe (nu este
cazul cu Buletinul Societatii de Stiinte Matematice Romane) si pentru
revistele trucate prin diverse procedee.