2017 marchează aniversarea a 60 de ani de la înființarea primului cineclub de amatori din țară, Stud-Film de pe lângă Casa de Cultură a Studenților din București. Cu această ocazie, Asociația Națională a Cinecluburilor și Realizatorilor Neprofesioniști din România pune la dispoziția publicului, în mediul online, arhiva Stud-Film și a altor cinecluburi din teritoriul țării.
În data de 26 octombrie, orele 19:00, va avea loc lansarea platformei online www.cineama.ro, o colecție unică de filme de scurtmetraj digitizate de pe suport peliculă de 16 mm în perioada 1957-1989, documentare (etnografice, agricole, reportaje sportive, de protecția muncii), filme de ficțiune și de animație, precum și articole și interviuri cu cei mai activi cineamatori ai vremii. Lansarea va fi însoțită de discuții și proiecții la sala Union din București, alături de antropologul Bogdan Iancu și directorul cineclubului Stud-Film timp de peste 30 de ani, Emilian Urse. Printre alte creații ale cineamatorilor, vor fi proiectate și discutate materiale inedite filmate în Coreea de Nord în anul 1989, cu ocazia participării Republicii Socialiste România la Festivalul Studențesc din Phenian. Din delegația țării au făcut parte atunci Adrian Năstase, Mugur Isărescu, Loredana Groza, Silvia Dumitrescu și formația Compact, întâmpinați de liderul Kim Ir-sen. În cadrul aceluiași eveniment va avea loc și vernisajul expoziției foto Aniversarea Stud-Film.
În data de 3 noiembrie 2017, orele 18:00, în sala Atrium a Institutului Francez, alături de criticul de film Andrei Rus, regizorul Péter Forgács va introduce publicul român în practica sa artistică ce constă în folosirea filmărilor cineamatorilor ca material brut în instalații media și filme documentare de reorchestrare postmodernă a istoriei.
În fostul bloc sovietic, mișcarea cineamatorilor a atras pături largi ale populației și a dus la dezvoltarea unei vaste comunități de entuziaști reuniți în cinecluburi. Aceste rețelele naționale de studiouri de film create în fiecare județ al țării au avut o amploare și grad de instituționalizare greu de imaginat astăzi. Inițiativa dorește să plaseze producția de film de amator a clasei muncitoare din Republica Socialistă România într-o gamă mai largă de contexte istorice, culturale și socio-economice, de a reabilita în conștiința publică materiale filmice marginalizate și de a oferi o platformă pentru diseminarea fenomenului cineclubist.
Acest proiect cultural este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și finanțat în cadrul Programului cultural „București – Oraș participativ” de către Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti ARCUB, cu sprijinul Institutului Balassi – Institutul Maghiar din București, al Institutului Francez, al Arhivei Naţionale de Filme – Cinemateca Română și al Muzeului Cineastului Amator din Reșița. Intrarea este liberă.
Parteneri media: Observator Cultural, Ziarul Metropolis, Acoperișul de sticlă, AaRC
Pagina FB si a evenimentului: https://www.facebook.com/Cineamaro-419359471794538/
Și https://www.facebook.com/events/137696666862561/
Fragmente din filmele realizate la Stud-Film:
Cineclubiștii la mare (1964) https://vimeo.com/236162500
Cineclubiștii la munte (1966) https://vimeo.com/238060159
Ars vivere (1979) https://vimeo.com/238060424
Despre inițiativă
Andra Popescu – Inițiatoarea proiectului
ANCR Asociația Națională a Cinecluburilor și Realizatorilor Neprofesioniști de Film din România
Cum putem citi, activa și interveni asupra moștenirii culturale lăsată de miile de cineaști amatori care au activat timp de 60 de ani pe întreg teritoriul țării? Printr-o solidă infrastructură instituțională, cinecluburile din perioada socialistă au oferit ocazia oricărui interesat, indiferent de statut social, pregătire profesională, vârstă sau etnie de a se exprima artistic, de a deveni un producător de sensuri și bunuri culturale. Cineamatorii au fost muncitori în fabrici, ingineri, arhitecți, profesori, studenți, doctori, șoferi, indivizi care au jucat roluri multiple și versatile în sânul unei comunități care împărtășea valori comune, a căror numitor comun și capital simbolic a fost entuziasmul.
Legătura dintre filmele de amatori și microistorie este evidentă: în afară de valoarea adăugată a memoriei personale, filmele de amatori oferă o imagine vie a lumii sociale și culturale de care aparțin, arătând într-o manieră imediată scenariile, viața cotidiană, ritualurile și evenimentele care se intersectează cu istoriile instituționalizate. Filmul de amator oferă un punct de acces vital în trecerea de la o istorie oficială spre alte practici ale memoriei populare și o concretizare a acestei memorii în artefacte care pot fi revizitate, recontextualizate și reanimate într-un cadru de lucru interdisciplinar.
Este necesară o cercetare mai amănunțită a tehnicilor și dispozitivelor care definesc cadrul istoriografic și epistemologic al funcționării acestor cinecluburi, a naturii discursive și contestatare pe care modelul cineamatorului îl impune. Transpunerea și circulația în domeniul public al acestor materialelor filmice invită la o multitudine de practici de analiză în intimitatea acestor acțiuni colaborative și comunitare. Spațiul arhivei este mai mult decât un spațiu de depozitare. Ne putem îndepărta de prezent și din acest punct să îl comparăm cu utopiile trecutului. Arhivele pot circula din nou, pot crea noi legături care să le anime, pot deveni locuri comune ale producției culturale. Este vorba de angajarea într-o dezbatere interdisciplinară în jurul unei paradigme alterate în raport cu cinematografia profesionistă. Poziția amatorului în cinematografia românească este un subiect neexplorat, neteoretizat, însă absolut necesar pentru a înțelege un tip de gândire integrată într-o practică socio-culturală specifică vremii.
La o cercetare sumară a rămășițelor acestei vaste mișcări de cineamatorism observăm cum o întreagă clasă a populației împreună cu modurile sale sofisticate de producție și distribuție și-au pierdut stringența, relevanța culturală și au fost măturate printr-o singură schimbare istorică. Spațiul amatorului, a cine-entuziastului are potențialul de a reprezenta și recrea trecutul folosind perspectiva de jos în sus a martorului ocular, de a genera interes către o gamă largă de experiențe invizibile în momentul de față și a aduce la lumină mărturii, realizări şi drumuri de viaţă pe cale de dispariţie.
