Andrei Zbîrnea, colaborator al revistei Observator cultural, şi-a lansat recent noul volum de poezie, Turneul celor cinci naţiuni, la Editura frACTalia.
Andrei Zbîrnea este absolvent al Masterului de Probațiune din cadrul Facultătii de Sociologie și Asistență Socială. Publică în 2011 volumul de poeme Rock în Praga (Editura Herg Benet), urmat de #kazim (contemporani cu primăvara arabă) la aceeași casă de editură, în 2014. Poeziile sale au apărut în revistele literare Zona Nouă, Tiuk!, Conta, Zona Literară, Tribuna, Timpul, Poesis Internațional, Familia, România literară şi Ramuri. A fost inclus și într‑o serie de antologii, printre care amintim: Cele mai frumoase poeme din 2011 (Tracus Arte, 2012), Cele mai frumoase poezii ale anului (Adenium, 2014), Ziduri între vii (Zona Publishers, 2015), #Rezist!Poezia (Paralela 45, 2017). Tot în 2015 a obținut marele premiu al Festivalului Antares (Galați, Brăila, Sulina) pentru poezie.
Andrei Zbîrnea și-a găsit material poetic din forme urbane de escapism, alimentate cu o pasiune adictivă. Game-boarduri, rezumatele meciurilor de tenis, mersul rutinant la Ikea sau decupajele din serialele ritualice compun peisajul auster al acestor poeme. E printre puținii la care austeritatea e ludică și ludicul auster. Aici, trauma face loc dependenței compensatorii de informație, iar pericolul alternează cu surogatul de liniște, pe care îl poate furniza participarea, voyeuristică aproape, la marile jocuri. Și decupajele lui se joacă, la limită, cu resemnificarea. A vidului și a expresiei. Un joc riscant, unicul pe care Andrei Zbîrnea îl poate face al lui.
Alina PURCARU
Deja exersat de vreo două volume încoace în radiografii contemporane, Andrei Zbîrnea își perfecționează acum incizia socială prin prelucrarea metaforei sportive. Dincolo de tectonica globalizării, înregistrată alert, once more with feeling – Lars Saabye Christensen, „revoltele din parcurile eoliene“, Ikea, prospectul „societăților postindustriale“, „producătorii de medicamente“, Brexit, „mcdonaldizarea societății“, „reinventarea vinilurilor în secolul XXI“, „protestele online“ și „expansiunea rețelei instagram“ etc. –, „RMN“‑ul ce rezultă de aici trădează, discret, e drept, convulsia interioară. „Contaminate“ definitiv de hipertehnicizarea și mecanizarea din jur, poemele o topesc, însă, fără ezitare, în „denunțul“ fragmentar al exteriorului, sub forma unor reportaje pe cît de autiste, pe atît de fervente în microscopia lor.
Andreea POP
Nu sînt un mare sportiv. La rezistență eram un dezastru, prin liceu. Mai cîștigam ceva la viteză și la săritura în groapa cu nisip. Dar cînd e vorba despre poezie, devin atent. Andrei Zbîrnea m-a făcut atent. La text. După ce treci peste trimiterile sportive, pe care le pricepi cum poți, rămîn spațiile pe care, ca cititor, ești obligat să le completezi. Despre asta e vorba, pînă la urmă. Andrei Zbîrnea știe să deschidă un traseu care trebuie dus pînă la capăt. Ca cititor, ai libertatea de a parcurge traseul după bunul plac, chiar dacă ești mai reticent la mișcare. Te așteaptă surprize, construcții culturale care duc mai departe decît te-ai aștepta. E punctul din care analiza nu mai are rost. Rămîne plăcerea lecturii, mai ales dacă nu știi de unde pîndește lunetistul.
Radu ANDRIESCU
Andrei, nu mă pricep la rugby și nici nu urmăresc fenomenul, dar sînt, în schimb, la curent cu poezia și fotbalul. Turneul celor cinci națiuni, așa cum ți l-ai imaginat tu în versuri, m-a surprins nu doar ca înverșunat cititor și critic, dar mai ales ca microbist înfocat și suporter (ce-i drept pasiv) al tenisului. Ești subtil, ești cinic, ești zgîrcit (economicos în exprimare), ești ironic, ești arbitru imparțial (deși îți mai scapă pe ici, colo – oricît de mult încerci să îți reprimi – cîte un vers admirativ pentru Klopp și Borussia Dortmund), ești lunetist la biatlon (vai de cei care îți intră în raza puștii!). Te invidiez pentru felul în care poți scrie poezie despre aproape orice. Cu acest volum, ai servit un match point decisiv poeziei tinere românești în veșnică reconstrucție. Aștept și un poem despre primul trofeu cucerit de BVB după cinci ani.
Cu drag și colegialitate borussiană,
Andrei MOCUȚA
(scrisoare inclusă în volum)
un tango mas
fjara
așa numesc islandezii plaja &
ăsta e probabil cel mai frumos cuvînt pe
care l-am auzit în ultima vreme
nu mă sperie rochia albastră
nu mă sperie sexagenara ce se leagănă mult
după ora cinei ochelarii de citit pot
rivaliza oricînd cu puburile irlandeze
un tango mas
rochia albastră & pantofii strălucitori
pe abbott’s street din malahide
foarte aproape de coastă bono
își crește copiii fjara e foarte aproape
& nu te lasă să respiri
Andrei ZBÎRNEA
