Gheorghe Crăciun a fost, cred, unul dintre cei mai prolifici scriitori de epistole din literatura noastră contemporană. Arhiva sa conţine sute de scrisori trimise prietenilor, începînd din deceniul şapte al secolului trecut pînă la începutul anilor 2000. Publicăm în cele ce urmează cinci dintre scrisorile trimise de Gheorghe Crăciun lui Alexandru Vlad, în număr de 14, expediate între 3 octombrie 1982 şi 21 martie 1991. La începutul anilor ’80, viaţa cotidiană devenise din ce în ce mai dificilă, marcată de lipsuri de tot felul şi, mai ales, de o lipsă de orizont tot mai apăsătoare pentru un tînăr scriitor şi intelectual, aflat la început de drum. Deşi reduse ca dimensiuni, scrisorile reuşesc să transmită stări de spirit, alternînd de la optimism, febrilitatea şi plăcerea lecturii şi a scrisului la dezamăgire, pesimism, dar niciodată resemnare. Animat de un autentic cult al prieteniei, Crăciun iniţia anchete în presa vremii, făcea neîncetat proiecte pentru viitoare cărţi de autor şi antologii ale generaţiei sale, interesat de mişcarea literară a timpului şi preocupat ca programul estetic al acesteia să devină cît mai vizibil. În perioada în care scria aceste scrisori, Crăciun avea o rubrică în revista braşoveană Astra, în care scria constant despre cărţile congenerilor săi şi nu numai. Mulţumesc, pe această cale, domnului Alexandru Vlad, care ne-a pus la dispoziţie scrisorile lui Gheorghe Crăciun, precum şi Oanei Crăciun, pentru tot sprijinul oferit cu generozitate. (Carmen MUŞAT) Scrisori ale lui Gheorghe Crăciun către Alexandru Vlad – în Observator cultural, 8 august 2014