Dan Cioca este unul dintre acei plasticieni suprinzători, versatili, care aduc totdeauna un suflu nou în apariţiile pe simeză. Versat în multe tehnici şi genuri, se simte în largul său şi se exprimă la fel de elocvent atît prin acromatismele graficii de şevalet ori publicitare, cît şi prin nuanţele puternice ale picturii în ulei. Stăpîn în zona figurativului, nu îşi pierde cumpătul nici în abstracţiuni lirice. Am putea să-l socotim pe Dan Cioca un adevărat vrăjitor în a cărui personalitate sînt combinate trăsăturile înţeleptului şi atotputernicului Merlin, ce-şi folosea forţele în scopuri benigne, cu acelea ale lui Panurge cel pus pe şotii, pentru că şi el are înclinaţie spre farsă şi buf, atît în sfera vizualului, cît şi în viaţa de zi cu zi, pe care şi-o trăieşte ca pe o operă de artă vie. La acestea se poate adăuga preţuirea nemăsurată pe care o arată pentru exponatele de artă culinară, pe care o asimilează, cu îndreptăţire, între artele liberale şi căreia îi acordă o atenţie plină de duioşie, şi o cinsteşte întocmai ca Pantagruel. Într-un cuvînt, Cioca este un bon viveur în adevăratul înţeles al cuvîntului, care se delectează şi savurează toate formele de artă.Fragment din articolul semnat de Adrian-Silvan Ionescu despre Dan Cioca, în Observator cultural, 9 ianuarie 2014
