100% Stoiciu

Liviu Ioan STOICIU Jurnal stoic din anul Revolutiei, urmat de Contrajurnal Editura Paralela 45, Colectia „Odiseu“, Seria „Jurnale, memorii, note de calatorie“, Pitesti, 2002, 300 p., f.p. Ce surprinde mai intii in Jurnal stoic din anul Revolutiei, urmat de Contrajurnal, recenta carte a lui Liviu Ioan Stoiciu, este stratificarea temporala. Cartea incepe cu observatiile pe care scriitorul le face in 1995 asupra jurnalului sau din 1989. Urmeaza paginile jurnalului din 1989, intrerupte din cind in cind de comentarii facute tot in 1995. La mijlocul cartii se situeaza Addenda LIS, subintitulata File de jurnal extrem, care ne trimit inapoi in timp pina in 1984. In fine, ultima secventa, Contrajurnal, intitulata „componenta eseistica“, ne poarta pe o axa temporala apropiata, care incepe cu 1997 si se incheie, relativ recent, in 2001. Constructia alambicata a cartii ii e caracteristica poetului Liviu Ioan Stoiciu, unul dintre cei mai profunzi poeti optzecisti. Prima parte, Jurnal stoic din anul Revolutiei, subintitulat Pagini razlete, esantioane, este, in opinia mea, un document exceptional. Scris la Focsani, in ultimul an al dictaturii lui Nicolae Ceausescu, jurnalul e o marturie a nebuniei „faraonului“ si a suferintei poetului, opozant (tot mai) deschis al regimului. Solitar, in capitala unui judet de provincie, […]