1001 de semne. „Eu una eram o mistica…“

Cartea lui Amélie Nothomb Biografia foamei nu este propriu-zis o carte a copilariei. Nici macar o carte despre copilarie. Este copilaria scriitoarei construita livresc. Din perspectiva maturei care o foloseste ca pretext pentru text. Din ea lipseste un element-cheie care este nelipsit in cartile autentic despre copilarie: nostalgia. Cartea lui Amélie Nothomb Biografia foamei nu este propriu-zis o carte a copilariei. Nici macar o carte despre copilarie. Este copilaria scriitoarei construita livresc. Din perspectiva maturei care o foloseste ca pretext pentru text. Din ea lipseste un element-cheie care este nelipsit in cartile autentic despre copilarie: nostalgia. E adevarat ca in scrisul ei – fara bogatie stilistica, fara poetic, un text aproape ascetic (cum invatam noi in scoala despre poezia lui Blaga ca este hieratica) – A.N. preia modelul japonez care impune disciplina si rigoare la singe, detasare si neimplicare emotionala. Ceea ce explica o viziune transpusa literar cit mai nesubiectiv si cit se poate de putin la feminin. A.N. este o eroina a scrisului, in care nu lasa sa patrunda nimic din slabiciunea umana, desi pare ca o face programatic. Japonia, unde s-a nascut si si-a petrecut primii trei ani, cei mai fericiti, de altfel, este matricea in care s-a […]