1001 de semne. O poezie ciobita

Ca tot omul cititor, am in jurul meu maldare de carti, imprastiate pe jos, pe birou, pe noptiera, pe etajera s.a.m.d. Cind ma simt ingropata de vie, ma apuc si fac ordine. Le iau la gramada si le pun in raft. Dar intre ele dau si peste carti la care am ramas restantiera. Asa ca deshid Mici unitati de perceptie, volumul de debut al Eugeniei Taralunga, pentru care a luat Premiul „Laurentiu Ulici“ (unul dintre Premiile USR) in 2003. Descopar ca incepe, conventional, cu un motto. Apoi continua surprinzator: cinci pagini jumate pe care se insiruie un fel de inventar de „lucruri dragi“, „semnificative“. De obicei, asa ceva intilnesti in pagini de jurnal, memorii, autobiografii etc. Aici ele te previn ca urmeaza un volum confesiv. intr-adevar, este o poezie a unui moment, a unor stari de moment: „cind iubesc este altceva“. Este un volum eterogen, in care exista mai multe voci si tonuri diverse, cu care eu as fi fost mai reticenta in a le pune laolalta. Autoarea marturisea intr-un interviu: „eu sint produsul unor intimplari ciobite“. Asa ca a iesit cumva o poezie ciobita. Dar cioburile sint colorate si reusesc sa alcatuiasca un caleidoscop. Si eu mi-am ales propria […]