1963: anotimpuri la rascruce (I)

Sinaia, 3 ian. 1963 […] Un revelion simpatic. Eu calma, placida, batrinica, cu parul „tapat“, cum e modern acum, ma uit surizatoare cum se zbenguiesc tinerii, citeva perechi danseaza foarte indecent si dizgratios (dupa parerea mea demodata) twist. Desliu imi spune, in treacat: „Twist, dar adevarat“. Petre1 ma pofteste la dans. Sint fericita. Imi saruta mina, la sfirsit. El nu stie twist. Danseaza discret, rational. E ca un minz, semi-timid, semi-viclean, intins ca o coarda, atent sa nu se faca de ris. O invita pe doamna Colpi… si danseaza cu ea citeva dansuri pina se satura. La inceput n-avea curaj: „S-o invit, mama? Daca ma refuza? Si cum sa-i spun, cind o invit? Vous permettez?“ H. Lovinescu si E. Jebeleanu sint abisali, sumbri, vorbesc de moarte, de batrinete. Lovinescu: „ne trebuie un mic cancer sa ne aminteasca de moarte… Lucia, nu mai cred in talentul ei. Lucreaza pentru bani… Piesa mea, care se joaca acum (Febre) are mare succes de public, asa ca Paradisul ramine pentru la toamna, se va deschide stagiunea Nationalului cu ea.“ (Sta ciobu-n drum si ride de oale sparte! Lucia lucreaza pentru bani!!) Jebeleanu: „Mounette asta crede ca asa o sa fie toata viata: dans, tinerete. […]