Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Aceasta e prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o
- 30-07-2009
- Nr. 485
-
Maria-Paula ERIZANU
- Actualitate
- 16 Comentarii
Publicăm în acest număr al revistei o impresionantă mărturie despre evenimentele petrecute în ultimul an în Republica Moldova. Acest articol pe care îl încredinţăm tiparului este scris de Maria-Paula Erizanu, elevă la un liceu din Chişinău. M-am născut pe 2 mai 1992. n Era sîmbătă, de la etajul de sus al maternităţii se auzeau exploziile bombelor din războiul transnistrean. n La 2 ani mă cununam de 5 ori pe zi cu verişorul meu. Îl iubeam. n La 3 ani, uitîndu-mă prelung pe fereastra din bucătărie, am întrebat-o pe mama dacă ea se gîndeşte vreodată că tot ce vedem noi nu există cu adevărat şi ea a răspuns că nu. n La 4 ani desenam cîini zburători, educatoare zburătoare şi copii zburători. n La 5 ani voiam să devin călugăriţă. n La 7 ani şcoala m-a convins să rămîn mirean. n La 11 ani l-am descoperit pe Harry Potter, după care a urmat firesc De veghe în lanul de secară. n La 12 ani am început să practic karate tradiţional. Mai continui. n La 13 ani părinţii credeau ca trec printr-o criză. Eu nu. Şi mai şi scriam poezii, desigur. n La 14 ani mi-am cumpărat prima rochie, după o perioadă de cîţiva ani de rock şi gîndaci gender. n La 15 ani credeam că oamenii care nu citesc nu au […]
textul e superb, restul e secundar.
pentru legatura, un copy/paste pe Navigator e de ajuns !
Asa cum ati observat pe majoritatea site-urilor unde se pot posta comentarii, linkurile nu pot fi accesate direct. Ba chiar sunt rupte, toate acestea din ratiuni de securitate. Am vazut multe situatii in care roboti ori hackeri au introdus diverse coduri pentru a sparge/ sterge baza de date, cand exista facilitatea plasarii de cod html – deci si linkuri active, in zona aceasta. Totusi, vom vedea daca putem plasa un camp special la postarea unui comentariu nou doar pt linkuri.
Domnule Administrator,
faceti, va rog, ca trimiterile (in limba romana: „linkurile”) de pe site (din comentarii, de pilda) sa fie active!
Altminteri, devine penibila lectura.
Exemplu: Lisent, in mesajul precedent.
de asemenea, un comentariu exhaustiv
http://reteaualiterara.ning.com/forum/topics/automobilul-negru-blindat-cu
Automobilul negru cu numar de Transnistria
Tanara Maria-Paula ERIZANU care publica in Observatorul Cultural articolul Aceasta e prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o, ma face sa plonjez cu aproape douazeci de ani in urma, in evenimentele din Romanica agitata, unde se strigase Jos Ceausescu (pana la Craciun) si Jos comunismul (strigat din ce in ce mai slab, propagat pana azi, in van). Pagina Mariei-Paula Erizanu redesteapta o chemare, chemarea de la Chisinau, insa ecoul se sparge usor de zidurile de pasla ale invinsilor de la Bucuresti. In timp ce la Chisinau, adrenalina de stres antibolsevic abia acum da in clocot, la Bucuresti ea s-a tranformat in cerneala simpatica. http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=22164&pageID=2#comments
Pagina de fata este o colectie de experiente flash acumulate de un copil revoltat, pe perioada evenimentelor recente de la Chisinau. Clocotul acestor momente de eliberare de sub dictatura, barbotat in cadrul unor sisteme totalitare ce nu au permis decat opozitii timide, a fost insotit de descatusarea progresiva a constiintelor. E ca o trezire din hipnoza colectiva. Se scria, acum douazeci de ani in Romania, in stilul a ceea ce scrie acum Maria Erizanu. Esopic, fragmentar, postmodern mixat cu sintetizatorul de proza lirica sincopata. Miza acestui scris e una jurnalistic self-analitica (cine sunt eu, vizavi de varsarea de sange? si, mai departe, cine e omul bun si cine e omul rau?), pe un background de est-etica incipienta, condimentata cu o fina tenta cinica, subversiva.
Descrierea unor evenimente ce se inscriu intr-un scenariu politic ghicit-consimtit se asociaza revelatiilor unui tanar ce deschide pentru prima data ochii – precum camera de la propriul telefon mobil – asupra retetei revolutiilor din tarile fostei Uniuni Sovietice (toate revolutiile au fost cam la fel, nu-i asa?, asadar ingredientele, E-urile, agentii de afanare si de colorare se cam stiu…uf, iata ca vorbesc si eu folosind codurile si complicitatile binecunoscute). E o scriitura de tip scenariu cinematografic ce va urca, prin acumulare si sedimentare, in manualele de istorie, mai degraba ca un capitol puzzle literaturizat, ca un aspirator de descrieri de istorie orala, si mai putin ca un capitol consistent – prin probe si sentinte – de date si fapte istorice, stiintific imposibil de negat. (Sa ne amintim la randul nostru cazul de la Bucuresti, din anii 90: cu totii avem memoria acelor evenimente pe care le-am vazut/ trait pe strada sau pe ecranele televizoarelor: mortii din diversele etape ale revolutiei, mortii din fazele de represiune, mortii din fazele de lovitura de stat, apoi mortii din fazele contraloviturilor (aici e momentul intuit si de tanara scriitoare de la Chisinau: furtul revolutiei din mainile tinerilor, furt facut de grupurile neocomuniste de tipul Ilici Iliescu, si la care, iata, se asteapta si moldovenii de peste Prut), apoi si mortii din timpul mineriadelor…Cu toate ca aceste evocari fac parte dintr-o realitate consemnata cu rigoare de simtul de observatie si functiile cognitive ale fiecaruia dintre noi care a participat la acele evenimente, iata ca peste… eheiii 20 de ani, instantele de judecata si comisiile de ancheta au albit pe aproape toti actantii si vinovatii, cu exceptia cate unui Acar Paun.
La fel cum Erizanu inventariaza cu dichis literar cei patru morti, eroi ai revolutiei moldovene (Valeriu Boboc, 23 de ani, Ion Ţâbuleac, 22 de ani, originar din satul Bolohani, raionul Orhei, Eugen Ţapu, 26 de ani, Maxim Canişev, 20 de ani, găsit mort în Lacul Ghidighici, la 19 aprilie, dar decedat la 8 aprilie…), si revolutia de la Bucuresti isi are listele ei, dar si o serie de documente oficiale care neaga majoritatea vinovatiilor la nivel de autoritati.
Dupa 20 de ani, acum se observa din ce in ce mai bine, retrospectiv, cum neocomunismul a impus la Bucuresti spalarea creierului si a arhivelor, achitarea calailor.
Acelasi automobil negru blindat cu numar de Transnistria, sesizat, in trecere, de eleva scriitoare din Chisinau in timpul demonstratiilor impotriva Regelui Pasarica, a stat o vreme si la Bucuresti, cu ani in urma, teleghidandu-l pe Animalul cu Fata Umana.
Pagina Mariei Paula Erizanu este superba, inocenta ca o balada de dragoste si pierzanie, scrisa pentru libertate, dreptate si adevar. Frisonul care asterne pe hartie aceasta veritabila Tocata si Fuga Anticomunista vine din respingerea imposturii. E, aceasta, insasi temerea resimtita de cei puri in fata hotilor de idealuri; e oroarea resimtita de cei curati in fata jefuitorilor de cadavre de copii ai sperantei; e spaima, resimtita de cei ce nu au alte arme decat poezia si idealul, in fata lunetistilor politici specializati dupa 1989 in deturnarea idealurilor anticomuniste ale popoarelor ce au sperat sa iasa din gulag direct in lumea libera si democrata, iara nu in antecamerele unde Tarinatul Comunist isi negociaza perfid supravietuirea.
te-am regasit in fiecare cuvant din acest…jurnal ash putea eu spune…cata sinceritate si cata suferinta…cata naivitate..si in acelasi timp cat realism …bravo Paula!
Aproape că-mi este foarte greu să cred că este scris de o tânără de numai 17 ani! E un text în care musteşte cultura, în care fierb în vin bine decantat cărţile (multe şi bune) citite.
O cronică socială tăioasă, dură, francă! Pentru că episodul revoluţiei furate este inserat într-un context social mai larg (o idee strălucită, care nu-i putea veni decât unui copil genial).
ESEUL Mariei-Paula ERIZANU surclasează textele MULTOR condeie cu … ştaif! FELICITĂRI!
Foarte reusit. Eu cel putin ma regasesc pe alocuri in descrierile tale.
e scris superb
foarte bine scris maria. putem ierta dar nu trebuie sa uitam.
Mie mi se pare lung pe alocuri si exagerat de alambicat. Episoade uneori irelevante si prea ..locale ca sa le poata recepta si un public mai larg (de exemplu, cele legate de scoala si personajele de acolo). Desi, dintr-un alt punct de vedere tocmai lucrul asta ar surprinde bine lumina sau maniera adolescentina a relatarii. 🙂
In rest, …naiv ,..dar surpinzator de ..real. Poate astea si sunt cele doua mari ingrediente basarabene 🙂
Succes
Excelent.
Reinvie in mine uimirea cu care, dupa 7 aprilie, descopeream in interventiile de pe forumul unei agentii de stiri din Basarabia o generatie de 17-20 de ani de o luciditate (si demnitate) ce ii va permite sa nu astepte vreo 20 de ani ca sa fie condamnat comunismul. Acesta este deja condamnat. Aceeasi luciditate in scurt timp va estompa si influenta armatei de comunisti reformatori prezenta in toate postcomunismele. Cu acesti copii nu te joci: nu ne facem iluzii, viata nu are cum sa fie mai buna, dar fara voi. Fara.
Ma bucur enorm pentru cum gandesc acesti tineri. Ma bucur enorm pentru ei ca nu vor fi haituiti de-a lungul urmatorilor ani de himera anticomunismului tyryita pe scena de cei care mai ieri stateau la coada sa fie inscrisi in antologia rusinii (ei, unii dintre ei n-au mai apucat). Nu-mi inchipui ca prin 2020 la Chisinau sa vina un Mark Tkaciuk (emigrat din Basarabia din motive politice sa zicem, prin 2004, trecut printr-o cura de tip Kolakowski la Londra sau la UCLA) si sa puna pumnul in bot (imi cer scuze) unor oameni mai tineri pentru faptul ca sunt lucizi.
Iar drei Erizanu ii urez numai bine. Sunt convinsa ca nu e pentru ultima data cand citesc ceva scris de ea.
Bravo! Succes!
Excelent! Bravo Observatorule cultural ca publici articole asa bune. Imi place sa te citesc!
tulburator de bine scris…e singurul lucreu despre care se poate spune ca e \”bine\” in tot ceea ce apare mai sus
emotionant pe alocuri, lucid ca o ploaie rece, usor esopic – iata inca o dovada ca disperarea moare ultima