Adagiu la lei

Dupa ce citeste pe Internet numarul 204 al Observatorului cultural, Laurent Sorell imi scrie: „Vraja florilor si leul lui Caragiale sarticolul meu referitor la iconografia bancnotei de un miliont se citeste aproape la fel ca o povestire a lui Gogol in care apar o multime de draci. Si dupa ce citesti rizind cu hohote, izbucnesti in plins…/ Iarta-ma ca nu recunoscusem gura-leului. Ori mi s-a tocit memoria, ori cea de pe bancnota este prea stilizata. Sau poate ca graficianul a operat modificari genetice pentru a o incadra in scopul simbolic“. La care-i raspund: Ai dreptate, in Romania nici „gura leului“ nu mai e cum trebuie. Copii, obisnuiam sa facem urmatorul joc (atunci inocent, acum mi se pare o impudoare, impietate sau monstruozitate): luam corola intre degetul mare si aratator si apasam pe cele doua petale mari de tot. Floarea se casca larg, de i se vedea pistilul ca-n poza de pe ban. Prin urmare, orhideea pictata pe milion nu e stilizata, nici modificata genetic. Vaginala, ca orice floare, ea e doar abuzata putin, violata, forcepsata pentru a i se vedea intimul si ultimul maruntai. Mai mult, marturisesc acuma o alta impudoare: in inconstienta, imoralitatea, iresponsabilitatea si lipsa de tandrete tipic […]