Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Adrian Sobaru
- 14-01-2011
- Nr. 558
-
Mihai GHEORGHIU
- OPINII
- 4 Comentarii
Obişnuiţi numai cu cetăţeni turmentaţi aflaţi în degringoladă pe podiumul caragialesc al României, se pare că am ratat adevărata măsură în a înţelege gestul unui cetăţean român ca oricare altul. Al unui cetăţean român care iese în sfîrşit din Caragiale pentru a se instaura în plină tragedie a anihilării oricărei speranţe pentru viitorul locuirii noastre cu minimă demnitate în această ţară, pe care ne încăpăţînăm s-o mai considerăm a noastră, deşi este din ce în ce mai sigur că va fi numai a lor. Urma de sînge din Parlamentul României va păta mult timp politica românească. Efectul imediat va fi re-simţit în Consiliul Suprem de Apărare al ţării, unde preşedintele va cere imperios securiştilor din securitatea sa să îl avertizeze de acum înainte asupra oricărei tentative de sinucidere incorectă politic şi care poate pune în pericol naţiunea. Se vor intensifica astfel ascultările telefonice, se va mări la 18 milioane numărul subiecţilor supuşi suspiciunii şi se vor introduce noi cuvinte suspecte în filtrul ascultărilor: sinucidere, sfîrşit, scîrbă, prostituţie, demenţă, jaf, ticăloşie. Încercarea de sinucidere a domnului Adrian Sobaru nu a emoţionat puternica naţiune română, nu a cutremurat conştiinţele politicienilor, iar intelectualii publici de dreapta ai naţiunii nu au comentat în perpetua […]
Domnule Mihai Gheorghiu,
Vă rog să ieșiți în întâmpinarea curiozității mele: cum ați ajuns la concluzia ”Adrian Sobaru nu este un erou, nu este nici o victimă (…)”?
Această concluzie îmi pare discordantă în raport cu miezul articolului dv.
Rugămintea mea este sinceră, nu are nimic insinuant și nici vreun reproș.
„Adrian Sobaru nu este un erou, nu este nici o victimă, este doar o fereastră spre dezastrul nostru ca societate.”
Din contră, eu am convingerea că este deopotrivă şi erou şi victimă.
Este erou pentru că în situaţia disperată a lui Sobaru se afla milioane de români dar numai el a avut demnitatea, curajul şi tăria morală de a-şi da viaţa pentru ca suferinţa şi mizeria mută a acestora să ajungă la urechile înfundate cu ceară ale guvernanţilor.
Este victimă chiar de două ori,o dată este victima contrarevoluţiei din decembrie 1989 care a împins înapoi în mizerie,lipsuri şi sclavie salarială toată clasa muncitoare românească, iar apoi pentru că a avut „nenorocul” să rămână în viaţă, este victima nepăsării şi lipsei noastre de solidaritate.
Felicitari domnule Mihai Gheorghe, este cel mai bun articol , cea mai corecta analiza pe care am citit-o in legatura cu acest PROTEST impotriva tuturor institutilor statului roman. Ati analizat corect si ati ajuns la concluzia cea adevarata: NOI AM ESUAT !! Noi toti de la presedinte, guvernatori, parlamentari si noi, ceilalti din tara si strainatate. Elita culturala romaneasca, cu cateva exceptii , nu o pun la socoteala ,ea a esuat de mult ! Si aveti dreptate, a fost si TEST de personalitate, demnitate si solidaritate pe care l-am cazut. Nu mai departe, dar nici acestui articol de omagiere a unui daruit pentru noi, nu s-au alaturat, macar cu cateva cuvinte, cetatenii romani …
1). ” Încercarea de sinucidere a domnului Adrian Sobaru nu a emoţionat puternica naţiune română (…)”
N-aș generaliza, dar nici nu spun că enunțul dv. nu este adevărat cu referire la majoritatea trăitorilor în capitalismul fundamentat pe principiul ”homo homini lupus”. Poate transmiterea în direct a unui act canibalic ar mai putea emoționa ”omul nou”. Căci afectivitatea lui este tăbăcită prin emisiunile suprasaturate de violență, de senzații tari și, bineînțeles, de traiul de zi cu zi în jungla numită ”democrație”. Omul nou își poate savura prânzul chiar și asistând la o necropsie.
2). ”Despre Sfîntul Sinod tac, pentru că şi sinodul tace cu privire la poporul român”.
Tace, căci și acolo Întâi-Stătătorul este, ca și Guvernatorul Băncii (așa-zis) Naționale a României, om cu plecăciune față de Mai-Marii Lumii care-și experimentează proiectele sadice pe turmele numite popoare.
3). ”Încercarea de sinucidere care a avut loc în Parlamentul României este un gest de protest politic cert, fără urmă de îndoială. Este tocmai încărcătura care i-a făcut pe reprezentanţii puterii să tacă, apoi să-l acuze pe „făptuitor“ de intenţii necurate, de boală psihică şi de trădarea propriei familii”.
Inițial am avut îndoială față de motivația politică a gestului lui Adrian Sobaru.
http://anticapitalism2.blogspot.com/2010/12/ne-ati-ucis-viitorul.html
Dar, după ce am văzut emisiunea lui Mihai Gâdea, în care l-a avut ca invitat pe Adrian Sobaru, am ajuns la aceeași concluzie, anume că încercarea de sinucidere a lui AS este ”un gest de protest politic cert”. Adrian Sobaru mi-a făcut o impresie bună prin inteligență, prin problemele pe care și le pune, prin abilitatea de a evita manipularea răspunsurilor sale de către Mihai Gâdea.
4). ”Sinuciderea ca protest politic este o formă extremă de acţiune politică a unui om care îşi vede sfîrşite orice alte posibilităţi de acţiune. Acesta este convins că nimic din ordinea sau dezordinea societăţii nu-l mai poate adeveri ca cetăţean în faţa unei puteri abnorme şi abuzive”.
Astfel de forme de protest, sinuciderea, greva foamei, sunt dovezi că există oameni care trăiesc dureros sentimentul încălcării demnității umane de către un sistem social inechitabil și opresor. Dar ele pun în evidență, totodată, după cum remarcați și dv., absența solidarității sociale a celor umiliți. Oare care ar fi fost reacția mulțimii, a ”presei democratice”, a ”Occidentului paznic al drepturilor omului” dacă un om s-ar fi aruncat, în semn de protest, de la balconul Marii Adunări Naționale, în timpul cuvântării lui Nicolae Ceaușescu ? De ce ”mămăliga” nu mai ”explodează” ? Ne lipsesc impulsurile mobilizatoare ale ”Europei Libere”, ”Vocii Americii” ? Sau s-a produs o schimbare esențială în conștiința oamenilor ? Nu cumva am devenit, deja, ”oameni noi” ?