Al doilea 11 (septembrie 2001, martie 2004)…

Madrid, 11 martie, dimineata devreme. Ora de virf, la care multimi de oameni se indreapta spre locurile de munca. La 7.35, linga Gara Atocha, se aude prima explozie. La intervale foarte scurte, aproape simultan, sar in aer alte garnituri de tren din zona a trei gari care deservesc capitala spaniola. In total, zece bubuituri fring in doua vagoanele in care au fost plasate pungile cu incarcaturi explozive. Panica, infern, carnagiu. Doua suta de morti, plus circa o mie cinci sute de raniti si mutilati. Intre care si concetateni ai nostri, din rindurile recentelor migratii romanesti catre Vestul prosper al Europei. Terorism. Lovituri concertate, gindite in asa fel incit sa induca spaima si sa provoace un soc psihologic. Doua ipoteze la indemina: ETA sau Al-Qaida, secesionismul basc sau fundamentalismul islamic. Prima varianta – „traditionala“ in Spania ultimelor decenii – se sprijina pe unele date asa-zicind „tehnice“ (tipul de explozibil folosit etc.). Cealalta – pe semnificatii simbolice: au trecut exact doi ani si jumatate de la atacurile asupra Americii de pe 11 septembrie 2004, sincronizate si acelea, tintind si unele, si altele impotriva metropolelor occidentale, si anume in locuri in care fundamentalismul islamic a fost acuzat cu hotarire si cu consecinte concrete: […]