„Alba-neagra“ la Ministerul Educaţiei
- 18-05-2012
- Nr. 624
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 7 Comentarii
Guvernul USL ratează nominalizările la Ministerul Educaţiei. Doi propuşi, ambii înlocuiţi. Mai întîi – Corina Dumitrescu, retrasă de premierul Ponta înainte de învestire, apoi Ioan Mang, demisionat. Acuzaţiile de plagiat au curs, fostul ministru Ioan Mang a fost evaziv şi neconvingător. S-a cerut o expertiză a Academiei Române, deşi exista şi o Comisie de Etică ce putea soluţiona cazul, în regim de urgenţă (premierul Ponta a reproşat Comisiei de Etică faptul că tergiversează rezolvarea acuzelor de plagiat – programînd o întîlnire cu împricinatul Mang abia pe 15 iunie –, pentru a compromite bacalaureatul şi pentru a amplifica, timp de o lună de zile, reproşurile asupra guvernului). Deşi acuza de plagiat n-a primit o confirmare, trenarea rezolvării (e plagiat sau nu!?) a afectat întregul guvern. În continuare, Guvernul USL pare să bîjbîie. Educaţia are nevoie să fie tratată ca un obiectiv de siguranţă naţională, iar un ministru trebuie să aibă anvergură profesională, să nu fie sub influenţa unor grupuri de interese, să ştie legile, să fie un bun manager, să aibă o privire comparativă a evoluţiei învăţămîntului din diverse ţări. La Ministerul Educaţiei nu se poate propune şi valida un ministru veleitar, impostor, plagiator, doar pentru a le […]
Domnule Simonca, mi-e greu sa cred ca va este atat de greu sa intelegeti cum de nu s-au gasit propuneri mai bune decat o doamna de la o fabrica de diplome, un domn stresat de ideea de camere de luat vederi la bac si un domn care vrea in continuare bani de la cadre didactice, ca reprezentant al sindicatului. Dar admitand ca asa stau lucrurile, va intreb si eu: tot atat de greu va e sa intelegeti cum la institutia careia dlui Nastase parea sa-i datoreze un milion de euro e numit un domn care ii sterge datoria, iar la Ministerul Agriculturii, fata de care dl. Voiculescu avea o datorie e numit ministru seful partidului dlui Voiculescu? Va e la fel de greu sa intelegeti de ce echipele ICR-urilor de prin capitalele Europei isi fac deja bagajele si isi trimit CV-uri, in cautarea unor noi slujbe?
@ Mihnea Moroianu
Revista „Observator cultural” va continua sa publice articole despre situatia din invatamintul romanesc.
Ca sa exemplific. In numarul care a aparut astazi pe piata, editorialul semnat de Carmen Musat se intituleaza „Educatia – o piatra de incercare”, iar Liviu Ornea scrie articolul – „Absolventii”. Si in numerele urmatoare, vor fi pagini dedicate, la modul generic, „Educatiei”.
In privinta nominalizarilor pentru functia de ministru, cred ca sint suficiente asociatii profesionale si organizatii civice care ar putea avansa propuneri pentru titularul de la ministerul Educatiei. Personal, ma abtin sa avansez nume, prefer sa observ si sa scriu.
Asa cum am scris si in articolul de mai sus, faptul ca USL – dupa trei incercari (Corina Dumitrescu, Ioan Mang, Liviu Pop) – n-a gasit o persoana profesionista, onesta si priceputa pentru Ministerul Educatiei este ingrijorator. Pina acum, nominalizarile si numirile au fost incropeli catastrofale.
Cum nu sint jurnalist militant si nici propagandist (nici de o parte, nici de cealalta), cred ca oamenii din sistem (de la orice nivel), educatorii, invatatorii, profesorii ar trebui sa faca propuneri, sa se implice, sa-si spuna oful. Stiu ca, in invatamint, exista fie o lehamite, fie o frica de implicare, dar fara o reactie adecvata, nuantata si ferma din partea profesorilor va prolifera impostura, va pluti la suprafata doar amatorismul.
Mai stiu ca birocratia – indusa de la nivelul Ministerului Educatiei si al Inspectoratelor Scolare – a incarcat mult programul profesorilor, obligati sa faca rapoarte, tabele, dari de seama etc. inutile, pe care nu le citeste nimeni.
Despre ancheta pe care o sugerati, pe tema perspectivelor reale care se deschid in fata viitorului ministru al Educatiei, e o propunere excelenta, o retinem, sper sa o organizam cit mai curind.
Va multumesc, cu stima,
Ovidiu Simonca
M-atzi secat la ficatz\’, domnishoara/doamna/domnule \”Victoria (mde, pan\’ ziua di azi nu shtii cine e &cum): pai *nu va dadui io* un candidat? In , zau, credetzi-ma aicea, chiar mod \”responsabil\”?
Dar, desigur: avem, fiecare v-o \”proiectzie\”, v-un candidat excelent. Uite, io ashtept pe ceilaltzi, sa-shi \”puie\” &ei cantidatu\’.
Numa\’ fain,
Nea Marin
Cred ca cititoarea care semneaza „Victoria” are dreptate: ar trebui profitat de „timeout”-ul (asa „gasit la repezeala” cum a fost el) pe care guvernul Ponta si l-a autoacordat inainte de a face o noua alegere (cel mai probabil, tot gresita) pentru viitorul ministru al Educatiei – care va fi, sa nu uitam, si al Cercetarii si … Sportului (!) – pentru a trece in revista diversele variante onorabile (care presupun ca nici nu sunt foarte multe) de iesire din actualul impas, care nu e numai de persoane.
„Societatea civila” pare o sperantza demult apusa; dar de ce nu si-ar propune chiar Observatorul Cultural lansarea unei dezbateri (eventual publicarea rezultatelor unei anchete) pe tema perspectivelor reale care se deschid in fatza viitorului ministru si a unei liste minimale de candidati acceptabili la aceasta extrem de pretentioasa functie?
Urmaresc cu mare interes polemicile si luarile de pozitie iscate de brambureala numirilor (si retragerilor) de la Ministerul Educatiei. Nu-i „valabil” Funeriu, e jalnica Corina Dumitrescu, Ioan Mang supravietuieste prin plagiate, Liviu Pop e un sindicalist agramat, atunci de ce nu apar noi nume de posibili ministri? De ce nu facem un „referendum” national pentru a alege un ministru capabil la Educatie? De ce societatea civila, GDS si alte organizatii nu propun un nume pentru ministeriatul Educatiei, de ce nu fac o dezbatere despre soarta invatamantului, cu noul guvern USL?
As fi curioasa sa citesc cateva propuneri responsabile si chibzuite, pentru un domeniu vital, cum este Educatia.
Asa da editorial. Sa simta omul ca se lumineaza. Multzumim. Tare e fain asa, cand citesti un material ca acesta si te mai asiguri ca nu esti chiar prost. Cat despre a cere sfaturi…ati uitat, pesemne, ca oamenii multilateral dezvoltati nu cereau sfaturi.
Se numeshte badia Dan Daianu (nici o legatura cu economistu’), conf. la „mate” la Timishoara, ne-membru PCR inainte de ’89, „facut Revolutzia” cu mine, pe strada, curat, „bagat” numa’ v-o 7 ani pan’ campanii electorale d-ale unor PNL-ishti (ca &-a distrus cariera universitara cercand d-a face *bine* altora, care l-au „rasplatit” aratandu-i „cotu’ „), „sta” pantr-un apartament din Timishoara, are „vana” organizatorica & esperentza in a lucra cu oamenii, are atitudine „sanatoasa” (Nea Marin dixit p-acilea!) in catra Educatzie &-i chiar sunt nashu’ lu’ Danutz
(adica, fiusu). Hai, ca va desfid d-a „baga” o carte da vizita mai dihai! Ca, uite: io *nag mana-n foc pantru el*!
No numa’ fain, ca vaz ca tat duc *aia* lipsa di oameni talentatz’,
Nea Marin