Alex. Leo Şerban la antipozi şi 4, 3, 2 pe hîrtie

O concidenţă – întîmplătoare şi nu tocmai – face să scriu cu întîrziere despre cartea lui Alex. Leo Şerban, 4 decenii, 3 luni şi 2 zile cu filmul românesc, imediat după neaşteptata plecare/mutare (?!) a autorului exact la antipozi, sărind graniţele a două emisfere – australă şi vestică: la Buenos Aires. Prima dintre explicaţiile pentru întîrzierea comentariului datorat cărţii am prezentat-o într-un dialog purtat cu Leo, în numărul 6 (57) al revistei Idei în dialog. Angajasem încă din primăvară, cu redacţia Observatorului cultural, o cronică a apariţiei concomitente a două cărţi deschizătoare de serie la Polirom: cea înainte citată şi Bunul, răul şi urîtul în cinema de Andrei Gorzo. Dar a trebuit să-i notific interlocutorului că am întrerupt lectura însăşi, spre a replonja brusc – la incitarea sa – în „monstruozităţile sistemului cu care îmi stîlcesc atît de des frazele şi paginile scrise“, recte al „n“-lea scandal al concursurilor de proiecte malversate de MCCPN şi CNC („Asta e!“ se intitula resemnat dialogul, reluînd titlul documentarului din 2001 al lui Thomas Ciulei). Iar declaraţiile făcute de Alex. Leo Şerban săptămînile trecute, la aparent extravaganta sa plecare/mutare, rezumă mult mai bine decît aş face-o eu situaţiile ulterioare, care m-au privat de privilegiul, […]