Alone… Bad! Friend… Good!

Replica e a lui Boris Karloff in Frankenstein si e la fel de induiosatoare: fie ca ti-o spune direct, fie prin intermediari. Simplitatea ei e dezarmanta, dar cum filmele in alb-negru facute in anii ’30 nu prea mai au cautare azi, ar trebui sa-i multumesti lui Hugh Grant ca a ales sa-si petreaca, pentru a nu stiu cita oara, Craciunul singur, in compania video a monstrului cirpit. El e intermediarul – si cel care are nevoie ca de aer de aceasta replica – de care vorbeam, un baiat de bani gata care respira Nimicul prin toti porii si nu face decit efortul de a-l ordona in unitati de tipul: „sex cu o femeie pe care n-o cunosteam foarte bine – 5 unitati, vindut albumele Bruce Springsteen – 5 unitati, facut sport (citeste: biliard) – 2 unitati, mincat la prinz – 3 unitati…“ Este vorba de cea mai recenta adaptare a unui roman scris de wonder-boy-ul literaturii britanice, Nick Hornby. Hornby e cel care a mai scris High Fidelity (la rindu-i ecranizat) si ale carui romane se vind mai ceva ca pilulele de ecstasy la party-urile rave. Iar scena in care Hugh primeste acea replica-n plex si ne-o paseaza si noua […]