Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Am fost la Chişinău
- 17-12-2014
- Nr. 753
-
Cristina ISPAS
- Focus
- 2 Comentarii
Subiectul Republica Moldova a fost mai prezent ca altădată în spaţiul public românesc în anul care se apropie acum de sfîrşit. Parte ca temă de campanie (ne amintim cu toţii momentul acela plin de graţie de la televizor, din timpul dezbaterii finaliştilor în cursa prezidenţială, cînd „jurnalista“ Lavinia Şandru l-a întrebat pe Klaus Iohannis dacă a văzut vreodată Chişinăul, şi nu-l văzuse), parte într-un context regional tot mai tulbure (conflicte îngheţate în Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria şi Crimea), mai larg european, destul de marcat şi el de trendul separaţionist (vezi referendumurile din Catalonia şi Scoţia din acest an). Şi totuşi, dincolo de reclama pesedistă pe banii românilor (pentru că proiectele din domeniul energetic, autospecialele SMURD, microbuzele şcolare şi grădiniţele au fost ele reale, dar şi reclama) şi de cîteva acţiuni pro-Unire nu foarte vizibile iniţiate sau continuate de unele ONG-uri, Republica Moldova n-a fost chiar atît de prezentă. Este adevărat şi că alegerile din Moldova (scrutinul parlamentar din 30 noiembrie) au urmat prea repede, după cele atît de spectaculoase, pe final, din România, şi lumea se simţea, poate, sătulă de o doză brusc prea mare de politică dincoace de Prut sau îşi cam lăsase treburile de izbelişte şi a […]
E nevoie de o strategie de perspectiva pentru dezvoltarea relatiilor intre Romania si R.Moldova – reciproc avantajoase, care sa ofere LIBERTATE, dreptul la DIVERSITATE culturala si lingvistica, cel putin prin numele de limba si identitate conform traditiilor existente in Moldove de Est, azi R.Moldova si regiunile invecinate cu Ucraina – dupa modelul limbilor („graiurilor”) locale existente in Italia, pe care Repubblica Italiana le ocroteste, dar nu le defaimeaza si nu le discrimineaza. Or, nu italiana si nu romana sunt amenintate sa dispara, dar limbile („graiurile”) mici, surori ale italienei si romanei. Romania trebuie sa se impace cu faptul ca R.Moldova nu va fi niciodata monolingva, monoculturala, ca moldovenii ex-basarabenii si ex-sovietici nu vor renunta in deceniile apropiate la cel de-al doilea mare spatiu cultural, al doilea „plaman” prin care respira si acumuleaza energii – cel al limbii internationale ruse, care reprezinta nu numai Rusia, dar si in mare parte statele ex-sovietice, comunitati vaste de ex-sovietici din Germania, Israel etc.Limba si cultura romana e pusa sa concureze cu limba si cultura rusa si ex-sovietica – un motiv in plus pentru a nu stagna, dar a se dezvolta.De exemplu, daca rusa in Wikipedia are 1.170.000 de articole, mai putin decat engleza, germana si franceza, atunci si romana ar trebui sa aiba nu 256.435 articole, dar macar cat are catalana – 444.558 sau poloneza 1.080.000 sau olandeza – 1.803.186 articole etc. Cele doua tari ar trebui sa-si conjuge eforturile, sa se completeze una pe alta si nici intr-un caz sa se uniformizeze dupa aceleasi standarde – lingvistic, cultural, informational, educational, economic, politic. Romania ar trebui sa puna in valoare prioritatile sale ce decurg din statutul de tara membra a UE, iar R.Moldova – cele ale unui stat deocamdata ramas in Vecinatatea Europeana si Parteneriatul Estic conform Acordului de Asociere prevazut pe 10 ani pana in 2024. Moldovenii RM ar fi bine sa gaseasca in Romania ceea ce le lipseste in RM, iar romanii sa desopere in RM o ALTERNATIVA, un spatiu inrudit, dar totusi deosebit fata de cel din Romania si din UE.
Sper ca TOTALITARISMUL sa se evapore din mentalitatea romanilor si sa-si invinga prejudecatile si „poftele” micro-imperialiste pecum ca tara lor musai trebuie sa fie tot atat de mare ca in trecut, musai moldovenii de la Est de Prut trebuie sa fie adusi la „patria-mama” si „uniti”, supusi si facuti dependenti TOTAL de Romania si de elita sa de pe Dambovita, ca Bucurestiul e unicul CENTRU al romanitatii, latinitatii Estice, ca Neamul Gintei Latine Rasaritene nu poate fi DIVERS si nu poate fi reprezentat pe arena internationala decat numai si numai de una singura Romania, doamne fereste sa mai apara alte state Est-Romanice care sa se proclame a fi „moldovenesti” si ne-„romanesti”, LIBERE si INDEPENDENTE. Evident ca romanii nu cred sau nu vor sa creada in viitorul de Stat Independet al R.Moldova, cu atat mai mult intr-o „poveste de succes” prevestita de SUA si UE Statului Parteneriatului Estic – R.Moldova. Ei au nevoie pentru a-si demonstra maretia nu de R.Moldova, ci de provincia coloniala Basarabia. Romania sufera de un sindrom de „frate mai mare”, sindrom micro-„imperialist”, bazat pe dominatia si asuprirea de „frati”, o maladie asemantaoare cu cea a Rusiei in raport cu Ucraina, cu „pofte” nestavilite de „uniri” AVANTAJOASE numai „fratilor mai mari” si total dezavantajoase, MORTALE pentru „fratii mai mici”. Fata Morgana a ademenit nationalismul rusesc sa-si ia inapoi Crimeea si sa incerce sa rupa Novorossia. Acelasi miraj ii atrage pe ultranationalistii romani sa caute potrcoave de cai morti in ex-Basarabia, poate cumva sa reuseasca sa-i hipntizeze pe moldoveni si sa obtina de la ei ca fara lupta, „mioritic”, benevol sa renunte la dreptul de a fi LIBERI si STAPANI in propriul stat si sa accepte sa redevina judete „uitate” ale Romaniei… Pentru un stat ex-sovietic care sia- declarat Suveranitatea inca in 1990 si Independenta Nationala in 1991 – o asemenea propunere e un semn de NERESPECT, de „hartuiala”, de NELOIALITATE, de „razboi hibrid” CONTRA Independetei sale Nationale.