Am lucrat cu un inger
- 31-08-2006
- Nr. 336
-
Razvan VASILESCU
- Actualitate
- 0 Comentarii
Orice moarte este o tragedie, este o pierdere irecuperabila, definitiva, absoluta. Disparitia neasteptata a lui Cristi Nemescu mi se pare insa ca tine de domeniul fantasticului, al irealului. Si totusi, lacrimile din ochi imi arata cu totul altceva. C-ar fi adevarat. Ei bine, m-am impacat cu soarta si vreau sa-mi schimb si lacrima, si plinsul, si urletul din mine intr-o pioasa acceptare. Cristi era atit de bun, ca ne-a intrat in suflet. Era atit de bun si de special, ca va trebui sa moara inca o data si cu mine. Era un tip special. il studiam pe ascuns si nu puteam sa inteleg ceva ce cred ca acum pricep. Ei bine, dragii mei, eu am lucrat ca actor cu un inger, venit sa faca si cu noi un film. Acesta e filmul unui inger trimis de Dumnezeu ca sa gustam si noi un pic placerile ceresti. Filmul era despre un vis. Iti multumim din suflet, Cristi, pentru un vis asa frumos si ma gindesc, acum ca te-am cunoscut, ca sint si eu un om ales. La urmatorul film am sa vorbesc si-am sa ma sfatuiesc cu tine, ca tare mi-as dori un har Dumnezeiesc. Imi pare atit de rau insa […]