Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Am venit!“
Interviu cu Cornel NISTORESCU
- 13-08-2009
- Nr. 487
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Actualitate
- 18 Comentarii
Săptămîna trecută am prezentat situaţia de la Cotidianul, găzduind, în paginile revistei Observator cultural, un articol solicitat de redacţia noastră de la Mirela Corlăţan şi un interviu cu Petru Romoşan. În numărul curent publicăm un interviu cu jurnalistul Cornel Nistorescu, noul director al ziarului. Facem precizarea că acest interviu a fost realizat luni, 10 august, în redacţia ziarului Cotidianul. De ce aţi revenit în presa cotidiană într-o funcţie de conducere? Mă mîncau gîndurile. Nimeni nu mi-a oferit un loc ca să scriu într-un ziar central. Aţi scris în provincie. Da. Nu mi s-a părut dezonorant să scriu în provincie. Continui să colaborez în provincie. În presa centrală cred că erau căprăriile şi găştile împărţite, iar conceptele jurnalistice nu mă puteau include în nici un fel. Pentru colaborarea din provincie, de la Craiova, vi s-a reproşat că v-aţi aliat cu Adrian Mititelu. Nu m-am aliat cu nimeni. Fac afaceri cu Mititelu? Cărăm împreună tractoare? Mititelu face un ziar independent. Niciodată nu mi-a spus nimic. Doi: el a luat o echipă-fanion a fotbalului românesc, din Divizia B, şi pe banii lui proprii, fără să fie mare mogul şi fără să facă vreo afacere cu statul, a dus-o în Divizia A, pe […]
Nu mi-e deloc simpatic dl Nistorescu, pentru motivele urmatoare :
– nu are un stil asertiv decent, nici in ceea ce scrie, nici (mai ales) atunci cand vorbeste;
– se adreseaza abuzand interlocutorul (de ex.: presupune ca toata lumea cunoaste unele lucruri care nu sunt nici pe departe atat de evidente, prin urmare, intr-un final, autorul isi rezerva placerea de a le revela el insusi publicului; de fapt, abuzeaza de aceste presupozitii doar pentru a-l scoate din fire pe interlocutor, deplasandu-l atentia, slabindu-i forta de aparare. Strategii ieftine, se pot studia pe intercomunicarea de grup cu vorbitori de la gradinita… !)
Totusi, oricat de agreabil sau nu ar fi cel intervievat mai sus, dezbaterea are aici un FOND, care nu tine de simpatia personajului. Astfel, atunci cand dl Nistorescu spune :
«Nu poţi să dai unor ziarişti 3.000 sau 4.000 de euro, iar ei să facă scandal, să-i acuze proletar pe miniştrii care cîştigă mai puţin decît ei, iar randamentul acelor jurnalişti să fie mult mai prost decît al celor acuzaţi.»
… ei bine, nu pot decat sa fiu de acord ca se creeaza artificial, fortat, anumite structuri de putere in presa, remunerand \”contondenta\” si nu obiectivitatea sau adevarul. Iata o situatie destul de bizara, cu aspect de debandada, in presa romaneasca reprezentata de un numar de gazetari f.f.f.f. galagiosi care au facut \”masa\”.
succesul deja este anunţat prin atâtea comentarii, inclusiv misteriosul monitor, ce aş vrea să-l cunosc,
imi place că-l admiră pe CN, aici suntem de acord
Stimate domn, Din comentariul dv de mai sus cel mai tare ma bucura constatarea ca sunteti mereu atent la feedback-ul care vine pe acest site de la citittori. E o deprindere cu adevarat remarcabila, pe care cred ca putini gazetari o au. In rest, explicatiile date de dv. sunt superflue, cel putin pentru mine, intrucat n-am intentionat in niciun caz, va asigur cu toata sinceritatea, sa insinuez ca vechile dv. relatii profesionale cu dl. C.N. ar fi determinat trecerea in registrul soft a interviului cu pricina. In schimb,.ce-i drept, imbatosenia si totala lipsa de fair play si de control al expresiilor din replicile d-lui C.N.mi-au displacut profund, confirmandu-mi o data -n plus ceea ce stiuam eu despre dansul. Si daca intr-adevar nu voi mai frecventa ziarul Cotidianul pana in ziua cand voi putea citi un interviu al aceluiasi interlocutor, intitulat ,,Am plecat”,cat priveste O.C., raman fara indoiala un cititor la fel de constant si de atent al sau, mai ales pentru deschiderea redactiei fata de schimbul de idei pe care-l promoveaza si pentru staruinta sa de a pastra echidistanta (poate, imi ingadui s-o spun, nu intotdeauna la fel de prezenta in rubricile de politica).
Onoranta mentionarea numelui meu pe lista potentialilor colaboratori ai ‘Cotidanului’ (de ieri, inteleg ca s-ar pune problema, nu cel de azi), si cred ca intrebarea (desi retorica si purtatoare a unui suras ascuns) merita un raspuns. Intai de toate, as fi foarte atent unde scriu, mai precis mi-as pune problema de unde vin banii care acopera nota catre tipografie (si nu doar asta, mai tine si de ambient). Ar fi de neacceptat ca atunci cand nu depinzi in nici un fel de jocurile politice sau de orice alt fel din Romania sa te dai in spectacol publicand materiale oriunde. Si asta tocmai pentru ca am avut de suferit inca de la inceputul anilor nouazeci de pe urma „presei” care executa comenzi de natura politica (siajul vechiului potop ma urmareste inca). Cred ca in spatiul publicistic romanesc jurnalism adevarat se face doar in cateva oaze in mod trist izolate. Bucuros raspund unor invitatii care vin din partea unor astfel de publicatii. Dar nu voi transmite texte catre programe editoriale unde am cea mai mica indoiala asupra contextului etic. Fireste, aceasta optiune vine si cu riscul de a nu mai publica nicaieri, ceea ce ar fi absolut ok pentru mine. Am avantajul de a nu tine cu obstinatie sa demonstrez implicatiile nici unui adevar absolut (spre deosebire de atat de multi contemporani ai nostri care detin astfel de giuvaericale, cu accente ideologice atat de apasate incat ies prin ecranul televizorului).
Si mai e ceva. As propune spre publicare un material jurnalistic daca as crede ca aduce ceva unic, nu lipsit de o anumita profunzime a observatiei si a analizei. Sunt uimit de incredibila capacitate a presei noastre contemporane de a trimite la tipar panseuri superificiale si sunt covarsit de admiratie fata de oamenii care izbutesc sa fie platiti mult pentru niste prostii plate.
De ce doamna Carmen Musat, domnul Ovidiu Simonca, doamna Doina Ioanid, domnul Bogdan Suceava, domnul Bedros Horasangian, domnul Liviu Papadima, domnul Liviu Cangeopol, domnul Dan Petrescu, domnul Dorin Tudoran, domnul Solomon Marcus, doamna Antoaneta Ralian, doamna Doina Jela, domnul Filip Florian n-au fost invitati sa scrie in Cotidianul, pana la venirea domnului Cornel Nistorescu?
Lista poate continua, adaugati dvs. alte nume.
cam mare panica printre mihaiesi de cand a venit nistorescu la cotidianul. iar domnul v. tismaneanu de ce se justiifca atata? n-a fost imaculat, ok, s-a convertit, ok, dar de ce vorbeste atat de mult? societatea romaneasca e afundata in criza, guvernul de incompetenti n-are strategie, viziune si solutii. problema nationala a romaniei nu este cum s-a lepadat domnul v. tismaneanu de stangism. mai bine l-ar trage de maneca pe domnul basescu sa gaseasca o cale de iesire din criza. tara arde si babele se justiifca. continuati-va trezirea, epifania, convertirea etc.,domnii mei tismaneanu&mihaies, atragandu-i atentia domnului basescu ca tara e in criza si ne scufundam. aici e buba, nu mai fiti atat de panicati ca veti fi aratati cu degetul ca ati scris in viata studenteasca despre caracterul revolutionar al comunismului.
vreau sa adresez domnului nistorescu mult succes, daca e in stare sa identifice ce-l doare pe roman, si sa scrie in cotidianul despre viata noastra napastruita si acra, disperata si infundata. ce se intampla azi cu tara? aici ar trebui sa interventi si sa scrieti. domnul nistorescu stie ca nu se poate face jurnalistica doar in familie, de aia m-as bucura sa aduca un suflu proaspat, sa se mai uite si la cei care n-au ce pune pe masa.
Da, am lucrat la Evenimentul zilei in 2004 si inceputul lui 2005. Ma ocupam, cu precadere, de Suplimentele din ziua de luni. In acea vreme, Evenimentul zilei avea o echipa excelenta de ziaristi si era singura voce critica a guvernului Nastase. Mi-a placut sa lucrez acolo, nu am ce sa reprosez lui Cornel Nistorescu sau altora de acolo. Am plecat prin demisie, dupa tulburarile cu Ringier.
In februarie 2005, Carmen Musat mi-a facut propunerea sa vin la Observator cultural. Actualul meu loc de munca e unul profesionist, in care se poate face presa. Incercam sa fim racordati la actualitatea culturala si politica, la cea din media si la influentele care pot sustine sau sugruma presa.
Sper ca in cei cinci ani de functionare a noii serii a Observatorului cultural am contribuit si eu, impreuna cu oamenii din redactie, la vizibilitatea acestei reviste, la impunerea sa in lumea culturala.
In „cazul Romosan-Nistorescu-Cotidianul”, redactia Observatorului cultural a considerat ca e mult mai relevant pentru cititori sa existe opiniile impricinatilor.
I-am cerut un text, scris special pentru revista noastra, Mirelei Corlatan, am vorbit cu Petru Romosan – ambele materiale au fost publicate, fata in fata, in numarul de saptamina trecuta, l-am intervievat pe Cornel Nistorescu. Decit datul cu parerea, mai bine dialogul direct, frust, explicativ. Dvs. decideti, dragi cititori, ce veti citi mai departe, dvs. decideti ce revista sau ziar preferati, ce revista sau ziar va stimuleaza curiozitatea si prezinta incredere. Daca nu mai doriti sa cumparati si sa cititi Cotidianul e numai hotarirea dvs. si a modului in care noua echipa va atrage sau va respinge. Noi am dori sa cititi, in continuare, Observator cultural. Nu ne temem de controversa si de subiectele spinoase.
Cu toata moderatia cu care a fost intervievat de dl. O.S. (care daca am inteles bine din context, i-a fost candva subaltern lui C.N.) vechiul mercenar al presei romanesti de dinainte si de dupa 1989 nu se dezminte. Ca si pe vremea cand lucra la „Scanteia tineretului,” cand executa, printre altele, comenzile beizadelei ceausiste, s-a pus inca o data, cu intregul sau arsernal de ranchiuni si frustrari, la dispozitia celui care plateste mai bine, pentru a-l servi cu devotament si zel in lupta pentru directionarea apropiatei campanii electorale in conformitate cu dezideratele d-lui S.O.V. Personal nu mai am de gand sa iau in mana ziarul „Cotidianul”.
Dle Simonca, una din intrebarile dvs. ar merita pusa mai ales aprigilor acuzatori ai lui Cornel Nistorescu. E vorba de intrebarea: Nu e nici o ruşine să fii angajatul lui Sorin Ovidiu Vîntu, în 2009?
Dar ai cui angajati au fost pina deunazi cei pe care i/a concediat Nistorescu? Cum au suportat IT Morar&co rusinea de a fi atitia ani angajatii lui Vintu si de a ridica lunar mii de euro pentru niste compuneri care, dupa criteriile presei occidentale, nu ar valora nici un euro? Vintu este un escroc din aceeasi categorie cu fratii Paunescu, de pilda, dar lui Basescu nu/i este deloc rusine sa frecventeze B1tv, al carui patron a devenit brusc onorabil doar pt ca il aplauda pe conducatorul iubit. Eu cred ca, in anul de gratie 2009, rusinea cea mare este intelectualul aflat la cheremul unui presedinte care ii pune la zidul infamiei pe toti cei ce refuza postura de aplaudaci. Dincolo de prapastia dintre vorbele si faptele lui Basescu, anul 2009 a devenit irespirabil din cauza unei sinistre si odioase realitati care ne arunca cu 20 de ani in urma : cine nu il aplauda pe conducator este vindut mogulilor/oligarhilor/dracilor/lacilor. Ce este, de pilda, de aplaudat cind Basescu inventeaza doua ministere pt femeile lui de curte si zeci de milioane de euro se scurg spre clientela lui politica, in timp ce acelasi Basescu tine gretoase discursuri despre datoria tuturor romanilor de a stringe cureaua in vremuri de criza? Si cu toate astea, Mircea Mihaies nu conteneste a/l aplauda pe Basescu si ne vorbeste ipocrit de pericolul de a lasa tzara la cheremul lui Patriciu, Voiculescu, Vintu. Doar pt ca dl Mihaies se simte bine la cheremul lui Udrea, Cocos, Popoviciu, fratilor Paunescu samd, obligatoriu este ca tot poporul sa se simta bine si sa/l aplaude pe Basescu. Dezgustatoare disponibilitatea dlui Mihaies de a aplauda si de a/i injura pe cei ce nu aplauda in fatza aceluiasi portret.
Cum traim in plin ospiciu, iesirea din el nu poate incepe decit cu REFUZUL de a aplauda. Spun asta cu gindul la un personaj de ospiciu, din Jurnalul unui jurnalist fara jurnal, al lui ID Sirbu. In ospiciu, Caftangiu, personajul lui IDS, formulase un fel de decalog al salvarii publice, din care retin acuma trei porunci : sa nu mai mintim, sa nu mai mintim! sa nu mai aplaudam! sa nu ne mai inchinam la nici un portret! Poate ultima din cele trei porunci ii aminteste dlui Mihaies din ce lume vine conducatorul sau iubit si, in fatza refuzului nostru de a/l aplauda, se abtine sa ne mai acopere cu abjectele saptaminale din evz.
Excelent interviu. Daca era mai multe persoane ca d-l Nistorescu in Romania, tara ar fi mult mai avansata. Nu tre sa fii simpatic si zambaret sa fii eficace, profesionist si al naibii de incapatanat sa faca treaba buna. II dorim d-lui Nistorescu mult succes
greu, Nistorescule, sa faci ziar cu atatia ziaristi care au plecat sau pe care i-ai dat afara! Iti urez succes, dar cum vei prezenta alegerile prezidentiale cu o echipa carpacita? are nevoie Vintu de un ziar unde certurile sint la ordinea zilei? un ziar in care trebuie sa plusezi pana la badaranie ca sa tii piata. se vede, monser, ca ziarul cotidianul respira greu, iar tu ii faci respiratie artificiala hartuindu-te cu Tismaneanu,Mihaies si Ioan T. Morar.
pentru Alcazar
Multumesc in numele redactiei si al meu personal pentru gindurile bune.
In general, nu vreau in interviuri sa-mi ingin interlocutorul, sa fiu tot timpul de acord cu el. Un pic de controversa nu strica, interviul devine alert, iar intervievatul poate sa-si argumenteze mai bine opiniile.
In general, ma straduiesc in interviuri sa cultiv o anume tensiune si nu ma feresc sa-mi contrazic interlocutorul. Un intervievat ar trebui chestionat cu rigurozitate si scepticism. Ma simt bine la „Observator cultural” facind interviuri si n-am restrictii sau prejudecati in alegerea persoanelor din spatiul public, invitate sa acorde revistei un interviu sau sa-si formuleze un punct de vedere.
Despre interviul cu Cornel Nistorescu as spune doua lucruri. 1. ca mi-am dorit sa-l fac; dupa revarsarea de acuze, am vrut sa vad ce spune un om atit de contestat 2. am vrut un interviu bine strunit, care sa nu ocoleasca situatiile controversate (cele care existau luni, 10 august; intre timp s-au mai adunat si alte probleme divergente in si in jurul ziarului „Cotidianul”: demisia lui Liviu Avram, redactor-sef adjunct, demisia lui Pavel Lucescu si cea a lui Mihai Nicut, de la „Economic”, textele despre Vladimir Tismaneanu si Tom Gallagher, despre care, probabil, voi reveni in numarul de saptamina viitoare intr-un articol propriu).
Daca interviul mi-a iesit si v-a placut, domnule Alcazar, ma bucur. Discutam si ne intrebam, pina la urma, despre cum ziarele si revistele romanesti pot exprima mai bine si mai clar realitatea romaneasca.
Va urez dvs. si tuturor cititorilor care citesc revista „Observator cultural” numai bine si chibzuinta, spor in toate si sanatate.
Cu stima,
Ovidiu Simonca
Felicitari, domnule Simonca!
Stapaniti remarcabil arta interviului: ati „stors’ de la Cornel Nistorescu tot ce il caracterizeaza,oferindu-ne, astfel, un portret fidel al sau. Impartasesc in cea mai mare parte opiniile lui. In ce va priveste, nu am inteles cat este tehnica interviului si cat o anumita indulgenta pentru Mircea Mihaies si Mirela Corlatan. Primul este un huligan al presei, care, intr-o tara normala, ar fi refuzat de toate redactiile.
Cea de a doua, o invalida a presei, ale carei carje sunt „demascarile”. De indata ce este scoasa din acest subiect, doamna vadeste o penibila incultura: crede ca Grecia e monarhie, ca cele cinci fete ale regelui Mihai sunt nascute dupa 1992 etc. Daca nu credeti, cititi articolul ei „Monarhii Europei, nuntasi de diamant la curtea regelui Mihai”, „Cotidianul” din 11 iunie 2008, p.3.
Dupa astfel de „performante”, cum sa nu o zbori din redactie? Succes „Observatorului cultural”!
Mai omule care stie,
ai ales un fel mizerabil de-a asmuti cititorii impotriva respectivilor jurnalisti. iar dlui. nistorescu ii faci mai degraba un deserviciu prin citatul respectiv.
stiinta placuta in continuare!
Da.
Deocamdata, sa vedem ce-o iesi.
as vrea sa se termine cu obsesiile pro si anti Basescu,as vrea ca domnii Patapievici si Mihaies,cata vreme sunt functionari ai statului roman – platiti de statul roman sa-l reprezinte, nu sa tina isonul lui Basescu – sa se abtina de la comentarii,as vrea ca in presa sa se faca gazetarie si nu militantism politic,as vrea sa citesc despre cazul Negoitescu, as vrea ca oameni ca Petru Romosan sa fie intelesi si nu acuzati… as vrea…
Cristian Patrasconiu ridica lunar 3.500 de euro, Ioan T. Morar ridica si el, doar de la Cotidianul, tot 3.500 de euro pe luna.
Scriem in litere, pentru evitarea confuziei: trei mii cinci sute de euro. Net.
Sa dezminta pe blogurile lor ca nu e corecta informatia!
Pentru scalambaielile si „cacarezele de gandire” (C. Nistorescu) pe care le produc nu vi se pare cam mult?
imi plac opoziţioniştii, iar nistorescu este şi talentat, deşi ar putea să se detaşeze de limbajul dâmboviţean, are resurse de scriitor, după câte ştiu eu