Amalia respira adinc

Amalia respira adinc de Alina Nelega prezinta episoade din viata unei femei care a traversat, confuza, epoca intunecata a comunismului, de la instaurarea lui in Romania pina la apogeul perioadei ceausiste, sfirsind intr-o lume noua, pe care o intelege la fel de putin. In fapt, piesa este centrata pe tentativele eroinei de a afla sensuri pentru ceea ce se intimpla in jurul ei si cu ea. Amalia dezvolta in diferite etape ale vietii sale varii mecanisme de protectie si/sau adaptare. Recunoastem astfel naivitatea cruda a copilariei – rugaciunea de la 10 ani, cind era deja pioniera, o forma de inocenta adolescentina pervertita de ideologia comunista –, scrisoarea din spital, adresata tovarasului comandant, micile-mari cedari si lasitati, constiente sau nu, ale adultului care incearca sa-si croiasca un drum – confesiunea de la mormintul fiului, impuscat pe cind incerca sa treaca Dunarea la sirbi, refugiul intr-o resemnare fara obiect – monologul interior in asteptarea fratelui la Otopeni, iar, in final, detasarea senina si nebuloasa totdeodata – discutia cu un pacient dintr-un azil de batrini. Oricit de solid si-ar dori eroina sa construiasca aceste mecanisme, ele se fisureaza de fiecare data, scotind la iveala toata aberatia, absurditatea si oroarea regimului comunist. Temele colaterale […]