Amintiri din epoca de aur

Mă alătur şi eu seriei de mituri urbane ale „Amintirilor din Epoca de Aur“ cu o poveste pe care o ţin bine minte din co­pilărie. Rîd şi acum de unul singur cînd vizualizez punctul ei culminant.   În penuria generalizată din ţară, oamenii încercau să îşi procure de-ale gurii care cum îl duceau mintea, relaţiile şi tupeul. Economia de autoproducţie era soluţia ro­mânească (şi, probabil, est-europeană) de supravieţuire. Cele mai multe lucruri care lipseau din magazine se obţineau în casă, iar trocul era mijlocul de comerţ dominant. Gospodinele umpleau cămările cu borcane de compot, borcane de murături, borcane de şerbet, ţelină, castraveţi şi cîte altele, legate frumos cu papiotă şi staniol. Ceea ce lipsea se procura pe sub mînă, de la vecini sau relaţii, sau se cultiva pur şi simplu în gospodăria proprie. Aici apare însă o problemă. Oamenii despre care vă povestesc eu locuiau la bloc. Or, pentru a putea să produci în voie ingrediente de borcan, era necesară o curte la ţară. Unii au încercat să suplinească acest evident handicap transformîndu-şi ghivecele de flori în răsaduri de zarzavat. Cei mai norocoşi, de la parter, îşi îngrădeau spaţiul de sub geam şi creşteau acolo în voie roşii şi castraveţi. […]