Amintirile unui fan

I-am cunoscut pe Lygia si pe Gellu Naum in aceasta vara, la Spitalul de Urgenta, unde Gellu Naum era internat. Acolo Doamna Lygia m-a prezentat cuiva ca fiind „un fan din Germania“. Am fost pentru o clipa descumpanit: nu ma gindisem niciodata cum ca as fi un fan, indiferent al cui. Cind am inceput sa-l citesc si sa-l indragesc pe Gellu Naum, ca adolescent, habar n-aveam ce-nseamna cuvintul „fan“! Mai tirziu, cind am auzit acest cuvint, dupa ce emigrasem, il asociam, in nestiinta mea, cu un individ pindind cu sufletul la gura o vedeta oarecare in speranta de a obtine un autograf. Si iata-ma ajuns la 47 de ani eu insumi un fan: fanul lui Gellu Naum. La prima noastra intilnire, Gellu Naum, desi era foarte bolnav, s-a ridicat pe jumatate din pat si m-a imbratisat, de parca m-ar fi cunoscut de mult si ma revedea dupa o lunga despartire. In saptamina petrecuta cu el la spital am vorbit foarte putin unul cu altul. Gellu Naum mi-a ingaduit fara cuvinte sa-i tin mina in mina mea. Sfatul pe care mi l-a dat inainte de despartire a fost: „Sa fii cuminte!“ Atunci eu i-am sarutat mina ca unui parinte, iar el, […]