Andreea Bibiri: one-woman show

  • Recomandă articolul
Dario Fo a fost şi este un om de stînga. Ceea ce se vede bine în multele sale scrieri întinse, deocamdată, pe perioada 1958-2015. Laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1997, Dario Fo e foarte rar jucat în România. Din cîte ştiu, i s-au montat Non si paga! Non si paga! (sub titlul Hoaţele, la Comedie, în 2006, sau N-am bani nu plătesc, la Tîrgu-Mureş, în 2011), Moartea accidentală a unui anarhist (titlu tradus fidel) la Teatrul de Artă din Deva, în 2012, şi Il ratto della Francesca (Francesca a fost răpită), la Piatra Neamţ, în 2012. Iar acum, la Teatrul de Artă din Bucureşti, i se joacă O femeie singură (Una donna tutta sola). Textul face parte din ciclul de cinci monoloage Numai casă, pat şi biserică (Tutta casa, letto e chiesa), publicat în 1977. Texte feministe, naturalmente. Temă nu foarte prizată de intelectualul român subţire. Temă – şi text –, însă, care îi vine mănuşă Andreei Bibiri. Actriţa are inteligenţă, bun-gust şi umor: ingrediente esenţiale pentru a nu cădea nici o clipă în tezism atunci cînd povesteşte necazurile unei încă tinere femei casnice, cu doi copii, exploatată sexual şi nu numai de soţul lîngă care nu simte […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
object(WP_Term)#12888 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }