Antonescu si dezmembrarea Romaniei

Pozitia maresalului Antonescu fata de dezmembrarea teritoriala a Romaniei din vara de trista memorie a anului 1940 s-a manifestat in mod diferentiat. Fata de cedarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord, el are o pozitie ferma si constanta, alternind intre protestul exprimat in scrisoarea adresata regelui Carol al II-lea la 3 iulie 19401 si ordinul de zi din 22 iunie 1941, cind le cere ostasilor: „Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii mindri ai Bucovinei“2. In ce priveste Transilvania, nu putem nega ca, in cercuri mai mult sau mai putin restrinse, Antonescu si-a exprimat dezacordul cu Dictatul de la Viena. Dar acest dezacord era timid si nuantat. Astfel, in sedinta Consiliului de ministri din 27 septembrie 1940, Antonescu declara: „Eu vreau sa rastorn arbitrajul de la Viena, fara s-o spun“3. Putini dintre contemporanii nostri cunosc finalul tragediei dezmembrarii teritoriale a Romaniei din vara anului 1940. Ma refer la cedarea Cadrilaterului si la rolul jucat de conducatorul statului in pierderea teritoriala a sudului Dobrogei4. Inca la 15 iunie 1940, Hitler si-a exprimat sprijinul fata de pretentiile revizioniste ale guvernului fascist de la Sofia. La 19 august 1940, guvernul regal al Romaniei, supus presiunilor Germaniei naziste, incepea la Craiova […]