Apararea lui Cioran

Nu stiu bine de unde sa incep si cum sa continui. Am citit, pe indelete, cu reluari si reveniri, cu salturi inainte si inapoi, cu pauze, cu reluarea altor volume, dar si cu meditatii proprii, cu nostalgii si melancolii de tot felul, bucurii si regrete, surprize agreabile, „Ia te uita, domnule!“, sau mai putin (mult mai rar, e adevarat) am fost intr-un real du-te-vino pret de doua luni cu Caietele lui Cioran. O editie romåneasca, trasa de Humanitas in 1999 (volumele I si II) si 2000 (volumul III). Un pretios si semnificativ cuvint inainte apartine Doamnei lui Cioran, „prietena de viata“ – dar si de vecie, iata o slaba consolare – Simone Boué. N-am dat importanta comentariilor dedicate Caietelor atunci cind ele au aparut. Abia dupa ce Observatorul cultural a publicat, in extenso, emisiunea realizata de George Banu pentru France Culture sub genericul L’autre Cioran, exceptionala sa adaugam imediat (cu contributiile prestigioase: Sanda Stolojan, Dominique Edéc, Simona Modreanu, Constantin Tacou, Patrice Bolton, Jacques Lasalle, Françoise Bot, Roland Jaccard si Dan Haulica) mi-am procurat, cu titlu de imprumut, cele trei volume ale Caietelor. L-am regasit pe adevaratul Cioran, cu toate cele bune si rele, un Cioran el insusi, departe de a […]