Ar putea fi

Dan STANCA Domnul clipei Prefata: Dan Gradinaru, Editura ALLFA, Colectia „Romanul romanesc contemporan“, Bucuresti, 2000, 232 p., f.p. Am observat ca Dan Stanca nu prea e comentat de condeiele fine ale revistelor literare romanesti. Si nu e o ignorare din cauza lipsei de valoare – exista autori mult mai putin importanti care sint recenzati cu regularitate. Cred ca acest autor stirneste nemultumirea tocmai pentru ca are o reteta sigura (simpla sau simplista, ramine de discutat) de produs literatura. Un alt motiv pentru care este ocolit ar fi o anume prejudecata despre literatura care persista in cercurile inalte: experiment=rafinament=calitate; accesibil=facil=superficial. Lucrurile nu sint asa de simple. Dan Stanca este unul dintre cei mai prolifici romancieri de dupa ’90 (daca nu cel mai prolific). Din 1992 pina acum a publicat zece romane, trei carti de eseuri si un volum de proza scurta. Iata un autor care tine sa-si asigure iesirea din anonimat prin cantitate, in primul rind (ceea ce nu e automat un lucru rau). Dupa o asemenea bibliografie intr-un timp atit de scurt (noua ani) portretul robot se apropie de profilul unui autor comercial, unui bestsellerist. Si n-ar fi departe de adevar. Dupa nouazeci au fost redescoperiti un Eliade si, mai […]