Ardeleni în America. Iată scena, iată decorul, iată ritmul!

Babele de la uliță ascultă ce le spune sora Sînziana, în drum spre casa pocăiților unde se țin adunările, la fratele predicator Negru. Sora octogenară s-a apropiat de lavița suratelor, a proptit Sfînta Carte în dreptul pieptului ca s-o vadă rătăciții și să se întoarcă la Domnul prin pocăință și le zice următoarele: – Ascultați ce vă spun: bețîcii de la birtul clădovanului l-or chemat la masa lor pe Gabriil Zágoni, ca să le spună cum să se pregătească de Plecare. – Tu, soră Sînziană, cine-i ăsta Gabriil Zágoni? întreabă nana Ielița Scherlițoaie, și sora se întoarce cu urechea dreaptă, cu care aude mai bine, și zice vorba „Ha?!“. Pe urmă pricepe, se luminează: – Cum care, tu Ieliță: Găvrilă, notarășul din Lipova, că doară-l știe tăt natu’. – Aha, lasă că-l știu și io! Și zîci că l-or chemat să le povestească. – Ha?! – Mă, Zano, da’ tare ai surzît, zice Zemia. – Ha?! Ce zici? – Că dacă l-or chemat pe notarășul ăsta să le povestească, asta zîc, dar dacă nu ne auzi, eu cum să strîg mai tare? – Nu-i musai să strigi că am auzit. Istina, Ieliță, l-or chemat pe Zágoni, că el o fost […]