Ardeleni în America. Pînă la bortul din Chicago, nu departe de abatoarele cele mari

La nici o săptămînă după ce Pătru Cocolic a declarat la birtul Vulturul Negru că îl ia la America și pă moș Golomoz, spre mirarea și rîsul babelor de pe lavița de la uliță, cînd zicea babetul parșiv și bîrfitor că ar fi cam mic la minte și cum, adică, așa fiind, ar putea merge, taman atunci și-au pregătit desăgile, trăiștile și toate troncotele, vorba lui nana Zemia, pe care le aveau prin casă, rădnanii de la birtul Vulturul Negru, care s-au hotărît la Plecat: Pătru Cocolic ăl Tînăr, Pătru Cocolic ăl Bătrîn, moș Golomoz, a lu’ Blegea și Trăilă Marcu. Să-i urmărim cum anume ajung la gara Radna însoțiți de vecini și neamuri, așa cum se obișnuia. Unii, muierile mai ales, lăcrămau, alții îi băteau pe spate ca să-i încurajeze. S-au urcat în vagoanele trenului către Arad și de acolo la Viena. Să mai spunem că Trăilă Marcu și Blegea aveau cu mult peste cei cincizeci de dolari, cît se cerea ca să intri în America. Asta pe lîngă cei trei sute de creițari pentru drumul cu vaporul, bașca banii pentru calea ferată: la Viena, și de acolo la capătul Germaniei, în portul Hamburg, unde îi aștepta agentul care […]