Argumente pentru filozofia pentru copii

De cîțiva ani, la mijlocul lunii august particip la un simpozion științific organizat în Mara­mureș, la Săliștea de Sus. E un simpozion unde vin, de fiecare dată, personalități ale lumii academice, universitare și profesorale din toată țara – printre care cea mai vizibilă personalitate este președintele Academiei Române, Ionel Valentin Vlad. Cu ocazia simpozionului, obișnuiesc să „testez“ ideile noi, pe care le voi aborda și dezvolta în anul universitar care urmează. Anul acesta, mi-am construit intervenția în jurul unui proiect care s-a coagulat – pentru mine – în această vară, după ce i-am studiat resorturile și premisele de cîțiva ani: cel al filozofiei pentru copii. Am arătat, mai întîi, de ce cred că este important proiectul filozofiei pentru copii. Sînt mai multe tipuri de argumente ce pot fi avansate în sprijinul acestei idei. Mai întîi, dacă se poate susține că ceea ce determină impulsul primar al filozofării este mirarea, faptul de a chestiona lucrurile evidente, atunci, cu siguran­ță, copiii sînt ucenici filozofi înnăscuți, deoarece ei găsesc mereu resurse de a se minuna de lucruri pe care adulții le consideră evidente. În al doilea rînd, filozofia poate oferi elementele de bază ale unei atitudini reflexive și critice față de provocările pe […]