Aripile Elenei Udrea şi profesorul Traian Băsescu
- 11-02-2015
- Nr. 759
-
Bedros HORASANGIAN
- Politic
- 4 Comentarii
Preşedintele Klaus Iohannis a plecat la Paris, imediat după ce cancelarul Angela Merkel a fost la Washington, ca să armonizeze poziţia franco-germană cu cea americană în ceea ce priveşte abordarea, pe zi ce trece mai complexă, a situaţiei din Ucraina, acolo unde rachetele „Grad“, o versiune modernizată a vechilor katiuşe, fac deja ravagii. Peste 5.000 de morţi din rîndul civililor este o cifră uriaşă, care însă nu reuşeşte să convingă Occidentul că Rusia şi Putin nu se potolesc. Intenţia americanilor de a livra arme letale Kievului pentru a se apăra este încă în discuţie. E limpede că UE şi NATO sînt în alertă pe o chestiune de securitate care ne priveşte şi pe noi. La fel ca şi crimele, pe bandă rulantă, din Statul Islamic. Incendierea unor prizonieri (un pilot iordanian) şi a unor militari (irakieni) a atins cote inimaginabile ale ororii. Şi totuşi, măsurile dure se lasă încă aşteptate. Pe acest fond de incertitudini şi de grave distorsiuni ale lumii contemporane, noi, aici, în România, o ţinem langa cu problemele Elenei Udrea cu Justiţia. Tot circul care se promovează nu e Justiţie – care e obligată să-şi onoreze datoria faţă de vinovăţiile, presupuse sau dovedite prin instanţe –, ci […]
io mi-s *cu tine*, sa shtii. E *chiar pacat* ca se-ntampla, da’ uite: ca se-ntampla…
Cele bune, dragule,
Nea Marin
Revista se pretinde culturala. Nu vad rostul articolelor cu continut politic in aceste pagini. Din pacate in ultimele luni Observator Cultural a ajuns mai degraba un saptamanal poliitic.
Poate ca domnii Plesu, Liiceanu, Tismaneanu, Cartarescu, Patapievici, Mihaies si altii amintindu-si si recitind apelul cu lichelele al filosofului sa se fi identificat cu ceva de pe acolo.
Mi-a ramas in minte o afirmatie a lui Brancusi in legatura cu umbra copacilor mari. Pentru unii dintre domnii de mai sus citati nu s-a dovedit un neajuns umbra densa a unor maestri/idoli fie ca erau prin Carpati , ori prin Orasul luminilor , ci plapuma/trambulina in catararea spre un soclu la care sper sa ajunga , desi am mari rezerve ca se va intampla.
Humanitas nu cumva si ea este o afacere cam ascunsa luminii rampei?
exista o parte cu care sunt de acord cu autorul, cea legata de coruptia ca degradare a unei valori, a unui sentiment, a unei idei,
cat priveste chestiunea celeritatii de care dau dovada institutiile, ei bine aici lucrurile sunt mai complicate,ar trebui sa vedem cum functioneaza institutiile si de ce functioneaza ele asa!
ca sa nu o mai lungesc va spun constatarea mea: cand pleaca seful al mare de la butoane atunci institutiile isi dau drumul si nu intamplator si nevinovat se grabesc sa faca plecaciuni in fata noilor stapani, intr-o anume complicitate, ca si astia au nevoie sa se legitimeze, sa ne propuna o *salvare* din necazuri si o ruptura cu trecutul!
asa ca aceasta iuteala, este legata de nevoia pe de o parte de a scapa de dosare si pe de alta, ca pana vor veni noii sefi care vor pune batista pe tambal sa se legitimeze rostul institutiilor, adica al acelora care trebuie sa-si ia salariile si gradele!
dar io mai vreau sa spun altceva: intreb, oare de ce domnii Plesu, Liiceanu, Tismaneanu, Cartarescu, Patapievici, Mihaies, nu spun o vorba, macar o vorba legata de piesa asta la care asistam in aceste zile, despre delicatetea Elenei Udrea, despre statul de drept, lupta impotriva coruptiei, independenta justitiei, ma rog, din astea..
oare in spatele aceste taceri sa stea declaratia domnului Liiceanu cand domnia-sa fu premiat la Cotroceni si cand a spus:
*aţi fost la înălţimea exigenţelor măcar a unei părţi din intelectualitatea română. Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de «intelectual al lui Băsescu» şi aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta. (…) Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumnavoastră* si ca \”timp de 10 ani cât aţi fost, sunteţi preşedintele României, nu aţi făcut decât să ne aşezaţi pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României, trebuia să ne aşezăm. Şi pentru asta vă mulţumim\”.
daca domnul Liiceanu stia ce se intampla in lumea politicului si totusi a sustinut ce a sustinut, asta ar fi o dovada de viclenie, pentru ca asta inseamna ca a avut interese in situatie, iar daca nu stia ce se intampla in lumea politicului si totusi a sustinut ce a sustinut, asta ar fi o dovada de *naivitate*, in sensul kantian, al aceluia care nu intelege realitatile si nu face conexiunile necesare, dar vorbeste sa se afle in treaba,
poate ca eu ca mulgatoare de vaci nu prea inteleg fineturile acestea ale relatiilor dintre politica si intelectualitate, dar uneori ma gandesc la replica lui Lenin data lui Gorki care-l anunta de unele si altele despre intelectuali…