În perioada 2-4 septembrie, s-a desfășurat, la Băicoi, cea de-a treia ediție a Festivalului de Film Arkadia ShortFest, într-un spațiu inedit, neconvențional – Uzinele Camexip. Festivalul a cuprins două secțiuni: competițională (scurtmetraj studențesc de ficțiune) și necompetițională (scurtmetraj profesionist de ficțiune, documentar sau animație). În plus, a oferit un program bogat, variat, prin evenimente conexe: vernisajul ExpoShort Fest 2016: Art Factory, workshopuri de multimedia și printmaking, ateliere de reciclare creativă pentru copii, retrospective ale unor prestigioase festivaluri de film europene.
Am stat de vorbă cu actorul Tudor Smoleanu, care, înconjurat de o echipă profesionistă, organizează Festivalul Arkadia, într-o inspirată dorință de regenerare urbană prin cultură. Discuția a avut ca temă evoluția festivalului, greutățile cu care se confruntă în a organiza un astfel de eveniment într-un oraș mic, precum și perspectivele de viitor ale acestui proiect.
Cum s-a născut Arkadia și cum a evoluat de-a lungul celor trei ediții?
Proiectul Arkadia s-a născut în urma unor lungi întîlniri și discuții pe durata unei ierni întregi. Inițial, ne-am dorit să aducem, pentru un grup restrîns de prieteni, filme pe care nu le găsești decît în festivaluri, cinemateci sau după căutări pricepute online. Oamenii au nevoie de informație culturală! Se întîmplă atît de multe lucruri în lume despre care nu știm nimic și e păcat. Iar dacă în orașele mari e mai ușor să găsești cultură, într-o localitate ca Băicoi e aproape imposibil. Ca atare, pentru că nu am vrut doar să ne lamentăm despre situație, am hotărît să facem noi ceva. Chiar dacă avea să nu reușească, măcar puteam fi împăcați cu gîndul că am încercat, că nu am asistat pasivi.
Ce facem noi e mai mult decît un festival de film, e mai degrabă un eveniment, sînt expoziții, sînt ateliere pentru copii, proiecții pentru copii. Ne-am dorit să facem ceva care, cultural, educațional, să fie important pentru comunitate. De fapt, asta a fost scopul nostru principal: să reușim să bucurăm oamenii din Băicoi în primul rînd.
Cît despre evoluția Arkadia ShortFest… Eu cred că astfel de evenimente se pot asemăna cu vinul: cu timpul cîștigă o savoare mai complexă, mai personală. De-a lungul celor trei ediții, am diversificat din ce în ce mai mult activitățile aduse în festival, am gîndit expoziții mai ample, am adus mai multe filme.
Cît de greu e să pui un oraș pe harta culturală?
E foarte greu, iar în cazul nostru, deseori a părut imposibil. Oamenii la care mergem cu proiectul nu știu despre ce este vorba și, cum românii au ajuns să suspecteze și să pună totul sub semnul îndoielii, efortul de a-i convinge să se implice și sa ne sprijine e uriaș. Tocmai din cauza acestei neîncrederi, ca să obții 1.000 de lei de la un sponsor local ai nevoie de o recomandare, de girul altcuiva, fiindcă, la nivelul acesta, un proiect bine scris nu are relevanță. Încă lipsește exercițiul societății civile, iar autoritățile locale, în loc să vină în întîmpinarea unei astfel de inițiative, o tratează ca pe un moft, ca pe un răsfăț de artiști, fără să conștientizeze beneficiile pe care orice proiect cultural le aduce în toate planurile sociale. Dacă, de exemplu, în Băicoi ar fi existat un hotel, chiar și numai pentru trei zile, ar fi fost plin.
Cu ce probleme logistice vă confruntați cel mai des și care sînt cele mai mari provocări pe care le întîmpinați?
Cum am mai zis, cel mai greu e să-i convingem pe oameni să ne ajute, în principal din punct de vedere financiar. Apoi, pe locul al doilea, vine birocrația care, nu numai că e din ce în ce mai stufoasă, dar a ajuns, în unele cazuri, de o absurditate dezarmantă. Iar pe locul al treilea în topul problemelor pe care le întîmpinăm, ar fi lipsa seriozității.
Astea sînt greutățile administrative, dar există și pe partea artistică, legată de filme, de exemplu. Fiind un festival mic și tînăr, în Băicoi, nu sîntem încă prea interesanți pentru unii producători, pentru unele festivaluri, trebuie să muncim mai mult să intrăm în dialog real cu ei. Dar această muncă nu rămîne în zadar, semnele sînt din ce în ce mai bune. Avem deja parteneriat cu trei mari festivaluri internaționale europene.
Cum s-au implicat autoritățile locale în proiect?
La prima ediție, Consiliul local s-a implicat foarte mult, ne-a finanțat și a făcut cunoscut evenimentul în oraș, lucru de mare ajutor. Însă, de la ediția a doua, din cauza orgoliilor, primarul a refuzat să mai purtăm orice discuție legată de eveniment. E dezarmant pentru orice organizator faptul că, în continuare, autoritățile nu pot înțelege beneficiile pe care un eveniment cultural le aduce comunității, în primul rînd, și lor, în plan secund. Din păcate, mentalitatea asta de vătaf o găsești la foarte mulți dintre conducătorii obștii.
Locuiești de cîțiva ani în Marea Britanie și ai participat, ca organizator de evenimente, în cadrul festivalului de scurtmetraje de la Bristol. Cît de mult te-a ajutat experiența din străinătate în crearea unui festival de film în România?
În cadrul Festivalului Bristol Encounters, am organizat anul trecut o zi a filmului românesc de scurtmetraj, care a inclus și două masterclass-uri susținute de regizorul Adrian Sitaru și de actorul Adrian Titieni. Diferența dintre cele doua experiențe e dată de felul în care instituțiile și oamenii abordează un proiect nou. Am fost surprins de deschiderea si receptivitatea pe care au avut-o cei de la Bristol Encounters la propunerea noastră. Evenimentul a ieșit foarte bine, la ora 9 dimineața, în ziua respectivă, nu mai erau bilete. Filmul românesc e cunoscut și apreciat, am întîlnit acolo o studentă care își făcea lucrarea de licență pe Noul Val românesc. Am fost mîndru.
Festivalul exploatează spații atipice de desfășurare a evenimentelor. De ce ai făcut dintr-o uzină sală de cinema? Este o modalitate de a apropia de festival un public neconvențional?
La început, am căutat să facem un eveniment inedit, ca pe urmă să realizăm ce înseamnă cu adevărat să transformi un spațiu destinat industriei într-unul destinat culturii. E similar cu atunci cînd găsești pietre prețioase în pămînt, iar atunci nu doar piatra e importantă, dar și pămîntul capătă mai multă valoare. Am vrut să arătăm că spatiile nu mor, nu decad, ci ca se pot transforma, ne-am gîndit că acest lucru poate da speranță oamenilor. Am vrut să arătăm că, dacă depui efort și îți lași imaginația liberă, mai poți estompa sau poate chiar anula cenușiul și zădărnicia.
Arkadia este mai mult decît un festival de film, este un eveniment care pune accent și pe artele vizuale. De ce v-ați dezvoltat și către zona aceasta?
Pentru că spațiul ne-a permis și ne-a inspirat și pentru că ne-am dorit să facilităm accesul la cît mai multe forme de artă. În plus, se leagă de ce am vorbit mai devreme, legat de spațiu. Să vezi o expoziție de grafică într-o uzină plină de fiare și de span, într-o uzină în care încă se lucrează, îți accelerează emoțiile.
Arkadia este și un festival care se adresează copiilor, incluzînd ateliere, precum cel de reciclare creativă – cît de important e pentru un festival să se adreseze unui public foarte tînăr?
La întrebarea asta o să răspund cu lecția pe care am primit-o de la Marcel Iureș cînd eram student. Ne-a spus că, și dacă jucăm pe scena casei de cultură dintr-un sat uitat de lume, trebuie s-o facem ca și cînd am fi pe scena de la Bulandra fiindcă nu știi dacă în sală nu e un viitor Ciulei.
Cine o să facă un festival sau un film sau un tablou peste 10 ani dacă noi ignorăm acum copiii? Se vorbește după Olimpiada de Miracolul Englez, cum de-au luat atîtea medalii? Nu e nici un miracol, au investit în copii acum 10 ani.
Cum s-a născut colaborarea cu alte festivaluri și ce aduce în plus Arkadiei?
Am vrut să aducem filme cît mai diverse, am vrut ca publicul să afle ce probleme, ce preocupări au oamenii din alte părți ale lumii. Înțelegi mai multe despre o țară dintr-un scurt-metraj independent decît poți înțelege din ceea ce vezi la știri sau citești prin ziare sau vezi în filmele de masă, pentru tv.
Către ce se îndreaptă festivalul, cum vezi ediția cu numărul patru?
Ediția a patra va fi cea mai mare provocare de pînă acum. Ne dorim să creștem, dar există riscurile ca susținerea actuală să nu fie suficientă. Mai mult, chiar ariditatea (metaforică) din zonă pentru care ne-am dorit să facem acest proiect se poate dovedi a fi cel mai mare obstacol. Luăm în considerare inclusiv să mutăm festivalul, păstrîndu-i conceptul, într-un alt spațiu, cel puțin la fel de neconvențional, dar care să ne ofere mai multă implicare din partea autorităților locale și un care să ne ofere o imagine mai sigură în dialogurile cu potențialii sponsori.
Interviu realizat de Marius RĂDOI
http://www.arkadiashortfest.ro/ro/acasa/