ARTE VIZUALE. 170 de lucrări: picturi în ulei şi desene

Sala de expoziţii a Fundaţiei Dalles rămîne cea mai frumoasă sală din capitală, în ciuda tribulaţiilor suportate. Concepută de arhitectul Horia Teodoru, în anii ’30-’40, îşi primea vizitatorii cu o scară amplă, deschisă spre bulevardul Brătianu. În epoca socialistă, obsedată de „aliniere“, scara exterioară dispare şi faţada capătă un aspect anost, compensat însă de mărirea spaţiului expoziţional şi de legătura cu strada, prin vitrină. În ultimii ani, Sala Dalles a rămas văduvită de faţadă pe toată lungimea ei, faţadă pe care străluceşte triumfătoare firma de neon a unui sex-shop. Intrarea spre expoziţie este cvasiconspirativă, căci nu o nimereşti decît după cîteva cotiri printre standurile librăriei. Ajuns în interiorul ei, eşti însă răsplătit de lumina generoasă a luminatorului sălii principale, de larga respiraţie a spaţiului care desparte şi totodată uneşte patru săli de dimensiuni diferite. Deşi aflată sub autoritatea directă a Ministerului Culturii, expoziţiile de pictură sînt rare aici. Îmi amintesc, în ultimii doi-trei ani, de cele ale lui D. Iosif, Doru Şetran sau Emilia Niculescu. Administraţia preferă „tîrgurile“ – de mărţişoare, de artă pseudopopulară, de articole de sex-shop etc.   Pe 16 martie a avut loc vernisajul expoziţiei Almei Redlinger. Este un eveniment deosebit, dat fiind că prilejuieşte cunoaşterea cuprinzătoare […]