ARTE VIZUALE. Apostu de ieri, de azi, de miine

Ampla „expozitie comemorativa“ George Apostu, deschisa la Galeriile Etaj 3/4 in decembrie 2000 si oferita publicului pina la jumatatea lui februarie 2001 (conform programului anuntat), re-confirma pozitia de intemeietor a artistului in sculptura contemporana romaneasca. Opera lui Apostu, desi nu a jucat singura acest rol, a fost esentiala, in perioada „dezghetului partial“ din anii ’60-’70, in procesul de (re)conectare a plasticii noastre la mai vechi traditii locale (arta si civilizatia populara ca surse de inspiratie pentru un primitivism specific), la modernitatea „clasica“ (Brancusi), cit si la unele directii din sculptura postbelica internationala. Prin capacitatea de a sintetiza orizonturi culturale generoase, si de a-si croi propriul drum cu vigoarea unui „discurs“ asa cum nu multe au fost in ultima jumatate a secolului XX, Apostu a pus o serioasa piatra de temelie la baza edificarii unei noi scoli de sculptura romaneasca, cea care s-a format incepind din deceniul sapte al veacului de curind incheiat. Personalitatea lui Apostu ca om si creator s-a constituit in paradigma inca din timpul vietii; este vorba atit de anii cind a trait si lucrat in Romania, cit si de ultimii, in care s-a integrat diasporei. Sfirsitul prematur, la Paris, al celui plecat dintre cei vii acum 14 […]