ARTE VIZUALE. Arta angajată social, politic, civic şi ideologic

Golirea şi umplerea cu mesaje ideologice a operelor de artă stă la îndemîna politicului. Aşa se face că istoria politică este îngropată în opere de artă, morminte de imagini, urme ale iconoclasmului, în cazul propriu al realismului socialist comunist. Distrugerea icoanelor comuniste începe la 25 februarie 1990, cînd cîteva zeci de persoane s-au adunat în Piaţa Presei Libere, pentru a protesta faţă de menţinerea statuii lui Lenin în această zonă a oraşului. Cei prezenţi au lipit pe soclu afişe pe care scria: „Oare a dispărut comunismul din România? Atunci cerem să dispară şi simbolul lui – statuia lui Lenin“; „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi din cei 45 de ani de comunism“; „Bun de clopot“. Lenin fusese aşezat pe soclul de granit roşu, la 21 aprilie 1960. A doua zi, ziarele vremii consemnau: „De ieri, ora 11, frumoasa noastră Capitală are un monument. Un monument în faţa impunătoarei clădiri a Casei Scînteii, înfăţişînd pe marele şi iubitul conducător al proletariatului internaţional, făuritorul Partidului Comunist şi al Uniunii Sovietice şi statului sovietic… Monumentul, executat de sculptorul Boris Caragea, îl prezintă pe Vladimir Ilici Lenin privind în depărtare, spre zările luminoase ale comunismului…“   Ce rămîne, totuşi, din operele de artă, după răzbunarea istoriei, prin […]