ARTE VIZUALE. Căsătoria mistică a lui Parghel cu pictura
GALERIE FOTO
- 26-04-2013
- Nr. 671
-
Adrian-Silvan IONESCU
- Arte
- 1 Comentarii
În expoziția de pictură, desen și colaj deschisă la Galeria Anticariat „Curtea Veche“ (ce, de curînd, și-a mutat tradiționalul sediu din chiar preajma monumentului istoric omonim, pe Bd. Unirii nr. 10 – și i-am putea spune Noua Curte Veche!), Virgil Parghel aduce un omagiu părintelui său iubit, de care o soartă potrivnică l-a despărțit din fragedă copilărie. De aceea, manifestarea a intitulat-o, simplu, mișcător, Eugeniu, tatăl meu. Rarisim în zilele noastre – cînd relația părinți-copii a degenerat într-una de feroce mercantilism și cointeresare ce translează, de obicei, spre o totală dezinteresare – să se mai gîndească un ins cu atîta afecțiune la un om pe care abia și-l mai poate aminti. Și totuși, din fărîme, chipul luminos al acestuia prinde vigoare și puternică personalitate, într-un desen ce a avut drept model o fotografie de pe un carnet de identitate rătăcit printre lucrurile familiei. În arborele ce a născut mlădița se regăsesc trăsăturile artistului matur de azi – mai ales că alături, în aceeași vitrină, sînt răspîndite, într-o neglijență controlată, cîteva autoportrete. În anterioare redări ale propriului chip, Parghel-artistul se reprezenta sub trăsături aspre, severe chiar, privind scrutător – și, parcă, nemulțumit de sine și de cei din jur – pe […]
Shi-mi fac *datoria* sa v-o scriu: la Deva, judetzul Hunedoara, va fi in curand deschisa expozitzia lui Dan Carjoi.
Pe care l-am cunoscut doar vara trecuta, un colorist cum eu n-am mai intalnit decat *trei* in picture romana de dupa 1948, caruia I-am cumparat (pe bani grei) doua bucatzi – cele mai bune doua de vara trecuta, la vremea aia, m-a ”otravit” producand inca cinci chiar *mai bune*
peste doua luni – asta-i veatza, intotdeauna mere-nnainte!
Mi-a cerut, pe cele doua, alaltaieri, prin telefon, ca sa le expuie. I le-am dat *bucuros*.
In materie de *picture*, sunt un critic redutabil. In materie de fotografie, sunt un critic , sa-i spunem, ”stimat”.
In materie de literature, am ”capu’ pa umeri”. In materie de ”politica”, sunt un ”nea”.
Cine are timp (& parale), sa sa duca & sa *vaza* pe Carjoi. Ca, v-o spui *io*: chiar merita…
Shi, da! Nu trebuia s-o fac, chestia *asta*: ca vor ”sari” , pretzurile…
Shi, totushi, o *chiar fac*: atunci cand vezi cu ochiu *liber* valoarea (care-tzi da cu pumnu-n stomach), chiar tre’ s-o chiar faci chiar *cunoscuta*.
Shi da, ca un dis-claimer – am baut o tzuica &-un vin rosh cu pictoru’…
Da’ nu i-ashi fi dat miile da parai daca *nu* le-ar fi meritat.
Numa’ bine & noroc & celuia din Bucureshti, sper ca nu v-am suparat prea mult,
Nea Marin