ARTE VIZUALE. De la fetele lui Lucian Ţăran la cenzura lui Vlad Basarab
GALERII FOTO: „My Girls“ de Lucian Ţăran; „Censorship of Memory“ de Vlad Basarab
- 23-03-2012
- Nr. 617
-
Mihai PLĂMĂDEALĂ
- Arte
- 1 Comentarii
Titlul articolului este dat de intersecţia numelor a două evenimente din zona ceramicii, desfăşurate cam în aceeaşi perioadă la Bucureşti şi Seattle. Artiştii, care sînt români, au în comun, în afară de materialul în care se exprimă, apetenţa pentru şocul cultural, acoperit conceptual prin ceea ce realizează, fiecare cu mijloace distincte. Pentru a spulbera orice echivoc privind eventuala nuanţă peiorativă a sintagmei propuse, este vorba despre expoziţia My Girls şi performance-ul Censorship of Memory, la care ne vom referi detaliat în continuare. Între 9 şi 26 martie 2012, la Galeria Galateea pot fi admirate (sau contestate) fetele din porţelan ale sculptorului ceramist Lucian Ţăran. După Pisicile cu sîni din 2005, artistul revine cu un alt subiect tabu, pe aceeaşi temă a sexualităţii, de data aceasta în context decadent. O serie de doamne şi domnişoare cu forme şi rotunjimi exacerbate, totuşi în anumite limite ale verosimilului biologic, tronează în luminoasa sală a galeriei de pe Calea Victoriei din Bucureşti, oprind în loc trecătorul diurn, indiferent de sex, vîrstă, cultură ori clasă socială. Dimensiunile pornind de la 100% (în sus) sporesc substanţial efectul. Am discutat cu managerul Galateei, Dorina Cioplea, care ne-a vorbit despre multitudinea de reacţii la această expoziţie, intitulată […]
Şi-au început să se „exprime” altfel, „artistic”.
Cred corect ar fi trebuit să scriu : ATUNCI CÎND AU MURIT TOŢI PAPAGALII.
la fel :
Dacă ar fi trebuit Cred că corect ar fost să fi scris : A-tun-ci…………
Dar cum pe lumea asta în care în special azi cu atît mai mult aici unde
Scopul scuză atît de firesc, RĂU RĂUL şi Mijloacele
important este că s-a ATINS d.p.d.v. al impactului, SCOPUL.
Dar cum ARTA-D-AZI nu se MAI poate măsura în lei, tigri, în kilobitzi, în centimetri sau kwh, am urmărit şi eu stupefiat cu nasul scochiat de ecranul ordinar al ordinatorului computer, tremurînd de oroare şi groaznică grozăvie estetică abracadabrantele din porţelan chestii otrăvind virusînd astfel esteticul din “reţelele de socializare virtuale”.
Adică, reţelele virtuale de socializare virtuală.
Ce este exact aceea o “reţea de socializare” ? Că tare mai sună BOMBASTIC precum atunci cînd curios dai un bobîrnac ferm sfîrcului imond imens de porţelan tocmai în fără de limitele neverosimilului estetic şi te doare unghia de te kci pe tine scoţînd printre vibraţiile materiaului nobil icnituri de durere şi uşurare.
LA MODĂ-I azi arta ABJECTULUI, grotescului, putridului, exarcebării scatologiei anatomice, sufleteşti, mentale, spirituale cît mai Şocante. În special printre galeriile rătăcit răspîndite în labirintul colcăind al maidanelor marilor noastre oraşe autohtone expulzînd zilnic miasmele morţilor mişunînd permanent în măruntaiele nu doar ale memoriei colective pierdută.
A rămas NESTINSĂ flacăra curiozităţii de a vedea pînă unde mintea omului se poate întinde în bălăcărelile propriului trup şi spirit putrezind în efluvii interminabile.
Ce este pînă la urmă ARTA ?!? UN MOFT !
Azi toată lumea face ………..cîte ceva .În fiecare din noi se ascunde un MonstruDE-ARTist.
Nu ne mai rămîne decît să-l eliberăm, să-i dăm drumul.
Din ziua aceea în care toţi papagalii au murit, oamenii au început încetul cu încetul să uite să mai vorbească pînă cînd, într-o zi, n-au mai ştiut de loc.